Dosarul I.D. Vulcanescu – HOTARARI JUDECATORESTI

HOTĂRÂRI JUDECĂTOREŞTI

Concluziile PCAB din 16.12.2008,

de admitere a cererii de revizuire

ROMÂNIA

MINISTERUL PUBLIC

PARCHETUL DE PE LÂNGĂ

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

OPERATOR: 2701

Nr. 1429/VIII-1/2008

16.12.2008

CONCLUZII

cu privire la cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 699/06.07.1950, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti-Secţia a II-a Penală,

definitivă prin decizia penală nr. 1182/21.04.2951

a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie,

Formulată de petenta Vulcănescu Rodica Smaranda pentru

condamnatul VULCĂNESCU ION (decedat).

Prin cererea de revizuire formulată la data de 01.07.2002, petenta VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 699/06.07.1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, prin care a fost condamnat soţul său VULCĂNESCU ION (decedat), invocând incidenţa cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 alin.1 lit.a şi e din Codul de procedură penală.

Prin referatul nr. 1204/A/II/2002, din 29.09.2003, Parchetul Militar Bucureşti a înaintat cererea de revizuire la Tribunalul Municipiului Bucureşti, solicitând respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Prin concluziile scrise (fila 233 din dosarul nr. 193/2003 al Tribunalului Militar Bucureşti), petenta şi-a extins cererea de revizuire, invocând şi incidenţa dispoziţiilor art. 394 alin.1 lit.b din Codul de procedură penală.

Prin sentinţa penală nr. 83/01.07.2004, pronunţată în dosarul nr. 193/2003, Tribunalul Militar Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta VULCĂNESCU RODICA.

Prin decizia penală nr. 78/27.09.2004, pronunţată în dosarul nr. 263/2004, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis apelul declarat de revizuenta VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA – în favoarea condamnatului VULCĂNESCU ION, a desfiinţat sentinţa penală atacată, pentru cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin.2 teza I din Codul de procedură penală şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii Militare de Apel Bucureşti – ca primă instanţă.

Prin sentinţa penală nr. 2/19.01.2005, pronunţată în dosarul nr. 166/2004, Curtea Militară de Apel Bucureşti a trimis cauza la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, pentru efectuarea actelor de cercetare.

Prin concluziile formulate prin lucrarea nr. 69/2005, din 04.03.2004, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată, întrucât motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 din Codul de procedură penală.

Prin sentinţa penală nr. 6 din 20.04.2005, pronunţată în dosarul nr. 166/2004, Curtea Militară de Apel a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

Prin sentinţa penală nr. 3988/29.06.2005, pronunţată în dosarul nr. 2774/ 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală a admis recursul declarat de revizuenta VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA, a casat sentinţa penală nr. 6/20.04.2005 şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea Militară de Apel.

Rejudecând, după casare, Curtea Militară de Apel, prin sentinţa penală nr. 16/29.11.2005, pronunţată în dosarul nr. 113/2005 a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 699/06.07.1950 a Tribunalului Militar Bucureşti – Secţia a II-a Penală.

Prin decizia penală nr. 5308/07.11.2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de revizuenta VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA, a casat sentinţa penală nr. 16/29.11.2005 a Curţii Militare de Apel şi a trimis cererea de revizuire la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, în vederea efectuării actelor de cercetare prevăzute de art. 399 din Codul de procedură penală, inclusiv sub aspectul cazurilor prevăzute de art. 394 alin.1 lit.b, e din Codul de procedură penală.

Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a înaintat cererea de revizuire la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere modificările legislative şi decizia Curţii Constituţionale nr. 610 din 20.06.2007.

* *

Prin sentinţa penală nr. 699 din 06.07.1950, pronunţată în dosarul nr. 372/1950, Tribunalul Militar Bucureşti – Secţia a II-a Penală a dispus condamnarea inculpatului VULCĂNESCU IOAN, în baza art. 209 partea a III-a din Codul penal – în reglementarea anterioară – combinat cu art. unic din Legea nr. 212/1948, la 25 de ani de muncă silnică şi 10 ani de degradare civică şi confiscarea averii.

Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea recursului inculpatului prin decizia penală nr. 1181/21.04.1954, pronunţată de Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie (fila 57 din dosarul nr. 113/2005 al Curţii Militare de Apel).

În fapt, s-a reţinut că inculpatul VULCĂNESCU IOAN a pus bazele unei organizaţii subversive numite „Graiul Sângelui”.

Prin intermediul acestei organizaţii, inculpatul încerca să răstoarne ordinea socială existentă la momentul respectiv, iar pentru a-şi atrage cât mai mulţi adepţi a întocmit mai multe manifeste, prin care milita pentru instituirea unui alt sistem de organizare socială.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire petenta VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA pentru soţul său VULCĂNESCU IOAN (decedat).

Din cererea iniţială şi din completările ulterioare rezultă că aceasta este întemeiată de dispoziţiile art. 394 alin.1 lit.a, b şi e din Codul de procedură penală, fiind invocate următoarele aspecte:

existenţa unor împrejurări noi, necunoscute la momentul pronunţării hotărârilor, invocând în acest sens existenţa unei revoluţii anticomuniste în decembrie 1989 şi O.U. nr. 214/1999.

Prin concluziile scrise (fila 239 din dosarul 193/2003 al Tribunalului Militar Bucureşti, petenta a detaliat un motiv, arătând că nu există dovezi privind intenţia de răsturnare prin violenţă a regimului politic din momentul respectiv, întrucât nu s-au descoperit arme şi muniţii la inculpaţi, invocând în acest sens şi depoziţiile martorilor LĂŢEA CONSTANTIN şi MOLDOVAN SILVIU (filele 219 şi 131 din acelaşi dosar);

săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către generalul CIUPERCĂ (decedat);
existenţa unor hotărâri care nu se pot concilia, invocând în acest sens decizia nr. 1/17.01.2000 a Curţii Supreme de Justiţie – Completul de 9 judecători (filele 154-180 din dosarul nr. 193/2003 al Tribunalului Militar Bucureşti).

* * *

1. Potrivit art. 394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

În urma schimbărilor politice determinate de evenimentele din decembrie 1989, la nivel social şi politic s-a manifestat o atitudine de condamnare a regimului comunist şi a ideologiei care a stat la baza acestuia.

Această nouă orientare a condus la adoptarea unor acte normative prin care se recunoaşte caracterul nedemocratic al regimului anterior, acordându-se persoanelor persecutate pentru motive politice mai multe drepturi.

În acest sens, prin Decretul-lege nr. 118/30.03.1990 s-au acordat mai multe drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 06 martie 1945, iar prin O.U.G. nr. 214/29.12.1999 s-a stabilit modalitatea de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi drepturile aferente.

Potrivit art. 2 din alin.1 lit.b din actul normativ mai sus menţionat, constituie infracţiune săvârşită din motive politice şi „propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14.12.1989 sau manifestarea împotrivirii faţă de aceasta”, text de lege în care se regăsesc şi acţiunile întreprinse de condamnatul VULCĂNESCU ION.

În consecinţă, prin decizia nr. 859/2001 s-a acordat de către Comisia constituită conform O.U.G. nr. 214/29.12.1999, numitului VULCĂNESCU ION, decedat la 98.11.1991, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.

Conform art. 7 alin.1 din ordonanţa sus-amintită, se stabilesc drepturile persoanelor care au calitatea cerută de acest act normativ, alineatul 2 prevăzând că hotărârile de condamnare pentru infracţiuni săvârşite din motive politice nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au această calitate.

Prin acordarea statutului de luptător în rezistenţa anticomunistă de către Comisia înfiinţată conform O.U.G. nr. 214/29.12.1999, Statul Român a recunoscut, implicit, faptul că aceste persoane au acţionat legitim la momentul săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus condamnarea lor în timpul regimului comunist.

Chiar dacă actele normative mai sus invocate sunt ulterioare hotărârii de condamnare, întrucât legea nu distinge cu privire la acest aspect, consider că acestea pot constitui împrejurări noi, în accepţiunea dispoziţiilor art. 394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, care, dacă ar fi existat şi ar fi fost cunoscute de instanţe la momentul pronunţării hotărârilor, ar fi putut conduce la o soluţie de achitare a inculpatului.

În acelaşi sens, în considerentele deciziei penale nr. 5308/07.11.2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a precizat că, „dacă nu s-ar permite revizuirea sentinţei de condamnare, dispoziţiile O.U.G. nr. 214/1999 şi, pe cale de consecinţă, recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, dobândită de către VULCĂNESCU ION, ar rămâne fără eficienţă”.

Ar fi absurd, la nivel teoretic, ca unei persoane să i se recunoască o calitate echivalentă cu aceea de „erou”, numele său putând fi atribuit unei străzi sau unui parc, conform art. 7 alin.1 lit.d din O.U.G. nr. 214/1999, dar în acelaşi timp să fie condamnat definitiv pentru aceleaşi fapte care i-au atras calitatea mai sus menţionată.

Cu privire la depoziţiile martorilor LĂŢEA CONSTANTIN şi MOLDOVAN SILVIU, consider că acestea nu pot constitui un motiv de revizuire în sine, fiind doar o prelungire a probatoriului în cauză.

2. Cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către martorul CIUPERCĂ (decedat), conform art. 395 alin.1 din Codul de procedură penală, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit.b din Codul de procedură penală se dovedeşte prin hotărâre judecătorească sau ordonanţă a procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei.

Alineatul 2 al acestui articol prevede că, atunci când instanţa sau procurorul nu poate sau nu a putut examina fondul cauzei, situaţia menţionată se constată în procedura de revizuire.

În susţinerea acestui motiv de revizuire au fost invocate depoziţiile martorilor LĂŢEA CONSTANTIN şi MOLDOVAN SILVIU, audiaţi în cursul acestei proceduri, însă din acestea nu au rezultat aspecte concludente şi utile cauzei, fiind formulate doar aprecieri subiective cu privire la declaraţia martorului Ciupercă.

3. Nu este întrunit nici cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin.1 lit.e din Codul de procedură penală, întrucât, prin decizia nr. 2/11.11.1946, a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie, modificată prin decizia nr. 1/17.01.2000 a Curţii Supreme de Justiţie, inculpatul VULCĂNESCU ION a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omisiune a denunţării complotului, iar prin sentinţa penală nr. 699/06.07.1980 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost condamnat pentru iniţierea şi organizarea grupului „Graiul sângelui”.

Mai mult, prin sentinţa penală nr. 699/1950 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost condamnat şi pentru faptele săvârşite după executarea pedepsei dispusă prin Decizia nr. 2/1946 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de cele expuse mai sus, în baza art. 403 raportat la art. 394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, vă solicităm admiterea în principiu a cererii de revizuire.

PROCUROR,

MARIUS COMŞA

NOTELE GREFIERULUI DE ŞEDINŢĂ,

Completate şi corectate în baza înregistrării audio a dezbaterilor

din Şedinţa publică din data de 6 martie 2009,

cuprinse între coordonatele 1:10:35 şi 1:27:37

Completul constituit din:

PREŞEDINTE – MARIANA CONSTANTINESCU

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti – este reprezentat prin procuror CRISTIAN ANGHEL

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apărătorul ales: solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar un set de înscrisuri oficiale pentru a fi avute în vedere de instanţă. acestea sunt desprinse din lucrările:

- „România, probleme politice aferente anilor ’50”, în care sunt referiri la Ion Vulcănescu;

- Date din Raportul Tismăneanu;

- Ion Vulcănescu şi România în regimul Ceauşescu.

Înscrisurile pe care consideră util a le depune sunt apărute în presa centrală şi în scrierile care au fost realizate ulterior anului 1990.

Reprezentantul Ministerului Public: consideră că respectivele înscrisuri au legătură indirectă cu cauza, însă fiind depuse la dosar, şi făcându-se deja referire la ele, nu se opune încuviinţării cererii formulate de petentă prin avocat.

Curtea încuviinţează administrarea probei cu înscrisurile depuse de către petentă, la termenul de astăzi, prin apărător.

Curtea, acordă cuvântul cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.

Apărătorul ales al petentei: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a acreditat ideea şi a subliniat-o cu foarte mult profesionalism, că motivul real, concret de revizuire al sentinţei din 1946 ar fi constituit de art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală. Pentru celelalte două motive de la litera b şi respectiv lit.e din art. 394, organul de procuratură are un punct de vedere care n-ar susţine poziţia şi solicitarea petentei, şi avansează ideea că ele nu se încadrează în starea de atunci şi se pun concluzii de respingere, dar cu anumită, spunem noi, diplomaţie, în sensul că decizia care v-a fost comunicată prin concluziile din ianuarie 2009, nu sunt de ultimă oră, parafate, ş.a.m.d. Este un punct de vedere exprimat de organul abilitat de lege să analizeze în prealabil, cererea noastră de revizuire.

Deci, noi punem concluzii în această situaţie, potrivit art. 403 alin.3 Cod procedură penală, de admitere în principiu a cererii noastre de revizuire, cu referire specială la art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală şi lăsate la aprecierea instanţei cazurile de la litera b şi e din art. 394 Cod procedură penală şi, vă mulţumesc.

Cu privire la punctele b şi e ale art. 394 Cod procedură penală, întrucât punctul de vedere al Parchetului nu susţine poziţia petentei, le lasă la aprecierea instanţei.

La litera a, avem în vedere împrejurarea pe care a avut-o în vedere şi procurorul în referat, în sensul că „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei”, invocându-se în acest sens, larga deschidere şi, în fine recunoaşterea unor activităţi ale celor care au militat împotriva dictaturii instaurate cu data de 6 martie 1945, inclusiv toate actele care privesc reparaţii morale şi materiale în anumite condiţii prestabilite, existând, prin preluare chiar şi de către domnul procuror general, în fine, fraza care există între considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în decizia respectivă, că statul român potrivit Ordonanţei de Urgenţă 214/99 a recunoscut în mod implicit faptul că aceste persoane, deci cazul şi al clientului meu, Vulcănescu D. Ion, au acţionat în mod legitim, la momentul săvârşirii faptelor pentru care a fost dispusă condamnarea lor de către vechiul regim comunist.

Reprezentantul Ministerului Public: primiţi concluziile noastre, dispuneţi respingerea revizuirii ca inadmisibilă. Sunt în dezacord cu colegul care a întocmit referatul cu propunerea privind cererea de revizuire, respectivul referat fiind o propunere la fel cum şi concluziile pe care le pun eu, sunt tot o propunere adresată curţii de apel.

Consider că în nici un caz nu trebuie să trecem dincolo de textele de lege care reglementează expres şi limitativ revizuirea. A analiza schimbările politice în justiţie, deja înseamnă din punctul nostru de vedere, o încălcare flagrantă a atribuţiunilor autorităţii judecătoreşti şi pronunţarea unor soluţii care intră în domeniul unei alte puteri. Acesta este un prim element care trebuie reţinut. În al doilea rând pentru a constata în ce măsură o revizuire este admisibilă trebuie analizat în ce măsură ea se încadrează expres şi limitativ în textele legale, pentru că este vorba de o cale extraordinară de atac care tinde la cenzurarea unei hotărâri intrată în putere de lucru judecat. Că este bună sau mai puţin bună, este pronunţată într-un regim sau altul, aceea este o hotărâre judecătorească care are autoritate de lucru judecat. Ori, în cazul revizuirii ceea ce trebuie analizat este în ce măsură hotărârea judecătorească pronunţată la un moment dat, nu contează când, şi nu importă regimul politic, reprezintă sau nu o eroare judiciară. Este singurul lucru care ne interesează pe noi. Ori întrebarea la care procurorul care a întocmit referatul ar fi trebuit să răspundă, este „hotărârea judecătorească împotriva căreia a fost formulată cerere de revizuire reprezintă o eroare judiciară?”. Urmează să constataţi că întrebarea aceasta nu a găsit un răspuns explicit în referatul întocmit de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti. Schimbarea regimului politic este o chestiune care poate interesa într-o altă perspectivă şi putem face discuţii pe acest aspect. Adoptarea unor acte normative de către puterea legislativă în care se recunosc anumite calităţi cum este cea de faţă, de luptător în rezistenţa anticomunistă a condamnatului defunct Vulcănescu D. Ion. Cunoaştem cu toţii poziţia şi proeminenţa acestei persoane în istoria României. Aceste acte normative nu pot constitui probe sau fapte sau împrejurări noi, ele nu pot constitui pe de o parte pentru că vorbim de acte normative iar nu de fapte care s-au petrecut la momentul la care s-a pronunţat hotărârea judecătorească, care se materializează în eventuale probe, care nu au fost cunoscute atunci, este vorba eminamente de, exclusiv, de acte juridice adoptate într-un regim politic sau altul, ori aceste acte juridice nu reprezintă fapte sau împrejurări noi. Păi ne putem imagina ce s-ar putea întâmpla peste 20 de ani, şi este un lucru important care trebuie discutat. Nu putem anticipa ce regim politic va exista în România peste 20 de ani, şi nici dacă, peste 20 de ani fapte penale cum ar fi de exemplu, deţinerea de droguri pentru consum, sau orice alte fapte penale, vor mai fi ori nu incriminate, peste 20 de ani într-un alt regim politic (s.ns. Fundaţia).

Mai mult decât atât găsesc că este firesc ca la momentul la care se pronunţă o hotărâre judecătorească să nu existe preocupări legate de schimbarea sau nu a regimului politic peste câţiva ani de zile, pentru că altfel ar însemna ca niciodată judecătorul să nu poată fi independent şi să pronunţe o hotărâre judecătorească analizând probele din acel moment.

Sub acest aspect găsesc că acel act normativ nu poate reprezenta o faptă sau împrejurare nouă necunoscută la acel moment. Nu mai spun că acel act normativ intră în flagrant conflict cu o normă de procedură care reprezintă o lege organică, cum ar putea acel act normativ să adauge sau să vină să disciplineze Codul procedură penală? Dacă s-ar fi dorit cu adevărat o pronunţare a unor soluţii în aceste cazuri ar fi trebuit ca legiuitorul să oblige practic prin proceduri ulterioare pronunţarea unor soluţii în acest sens (s.ns. Fundaţia). Şi, o ultimă remarcă cu privire la această chestiune, este evident că la momentul la care recursul în anulare nu mai reprezintă o cale extraordinară de atac*, când atunci într-adevăr, s-ar fi putu analiza, pe fond, în ce măsură, la momentul la care s-ar fi pronunţat hotărârea judecătorească probele existau şi justificau o condamnare. Inexistenţa în momentul de faţă a recursului în anulare nu justifică abordarea şi cenzurarea unei hotărâri judecătoreşti din perspectiva une alte căi extraordinare de atac, doar pentru că o soluţie a fost pronunţată de un anumit regim politic sau nu. din acest punct de vedere consider că revizuirea este inadmisibilă, chiar şi dacă am fi admis, în contextul în care ar fi fost reglementat în continuare recursul în anulare, şi analizând acel recurs în anulare, tot analizam faptele comise la momentul la care s-a pronunţat hotărârea judecătorească, în ce măsură ele justificau incriminarea, în ce măsură erau respectate atunci de regimul politic reglementările interne şi internaţionale. deci iată că şi prin intermediul recursului în anulare, tot analizam fapta de la momentul la care s-a pronunţat hotărârea judecătorească iar nu regimul politic de după 50 de ani de la pronunţarea hotărârii judecătoreşti. Sub acest aspect primiţi concluziile noastre şi dispuneţi respingerea revizuirii ca inadmisibilă.

Petenta: Da, doamna preşedintă. În replică, dacă îmi permiteţi, combat punctul de vedere al domnului procuror din următoarele considerente. Problema cheie este dacă sentinţa de condamnare din 1950 reprezintă sau nu o eroare juridică. Eu afirm în mod categoric că reprezintă o eroare juridică, chiar faţă de dispoziţiile constituţionale de la acea vreme. Raportul Tismăneanu arată şi de aceea v-am depus acele susţineri privind modul de desfăşurare al activităţii justiţiei în România, care arată că infracţiunile politice, conform Constituţiei, nu trebuiau condamnate aşa şi nici măcar nu erau incriminate. În respectivul dosar avem de a face în mod clar cu o infracţiune politică de aceea am şi susţinut ca dovadă şi poate fi reţinută ca probă dacă nu ca motiv de revizuire, b, mărturia mincinoasă. Din sentinţa de condamnare din 1950 singura incriminare la adresa soţului meu constă numai în mărturia lui Ciupercă care spunea şi este oarecum nostim faptul că a arătat cum au interpretat cei care au… (neinteligibil).

Vulcănescu a făcut semnul acesta. Şi atunci ei au dedus că o să-i strângă de gât. Aceasta este singura dovadă cu ghilimele sau fără ghilimele, care a fost reţinută de instanţa de judecată din anul 1950, faţă de actele pe care le avea atunci în dosar. Pe de altă parte, vreau să vă rog să reţineţi că în contestaţia în anulare eu nu am depus acte noi, era numai pentru faptul că s-a schimbat regimul politic şi a avut soarta pe care a avut-o spre deosebire de cazul Mărgineanu în care, contestaţia în anulare a fost admisă. Eu în momentul când am obţinut 214/99 şi când am văzut în dosare de la CNSAS că nu există dovada violenţei (s.ns. Fundaţia), aceasta fiind problema. În finalul hotărârii atacate s-a reţinut că este adevărat că Vulcănescu spune că a discutat cu ei despre probleme de politică, economie şi îndrumare dar reţinem că sunt nesincere. Ori tocmai aceasta este problema, nu există dovada că ar fi fost prin violenţe, nu aveau arme, instanţa din 1950 avea dovada că inculpaţii nu aveau arme, nu s-au exercitat violenţe, mărturia obţinută fiind prin tortură, săracul Ciupercă a şi murit, nu a supravieţuit ororilor.

Faţă de această situaţie, având în vedere că ne încadrăm în mod clar la art. 394 lit.a Cod procedură penală, mai mult, vreau să vă menţionez un lucru care este foarte important de a fi discutat şi ca problemă de drept. Spune în referat, colegul domnului procuror de şedinţă, chiar dacă actele normative mai sus invocate, sunt ulterioare hotărârii de condamnare, aceasta în ipoteza că avem în vedere doar ordonanţa de urgenţă, întrucât legea nu distinge cu privire la acest aspect, este vorba despre acte noi din vremea respectivă emise de regimul totalitar comunist, acte neştiute de instanţă. apreciez că este admisibilă revizuirea atât pe litera a cât şi pe litera b art. 394 Cod procedură penală. Şi pe litera e este o problemă întrucât, dar mă rog, cum apreciaţi.

Apărătorul ales al petentei: cuvântul doamnei Vulcănescu este un cuvânt de suflet fiind soţia supravieţuitoare, a soţului decedat însă, mie, ca avocat, mi se par de o gravitate extraordinară afirmaţiile făcute azi în şedinţă publică şi bănuiesc că vor fi transcrise, de către reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în sensul pe care dânsul le-a rostit şi chiar le-a subliniat, însă, există nişte concluzii întocmite de către un coleg procuror la acelaşi nivel, însă aceste concluzii întocmite de către un coleg procuror la acelaşi nivel, însă aceste concluzii cuprinse în lucrarea nr. 1429/VIII-1/2008 din 16 decembrie 2008 au fost însuşite de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, deci semnătura domnului procuror general, în opinia noastră, nu este a unei secretare care transmite o activitate, mai departe la un for în vederea analizării. Vreau să-mi permiteţi să termin întrucât am fost şi eu atent la acel dosar care a succitat atâtea dezbateri, nuanţe de drept, deci în opinia mea semnătura domnului procuror general George Bălan este în sensul confirmării finalităţii din concluziile pe materialul care a ajuns la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, potrivit dispoziţiilor legale, e un punct de vedere pe care şi-l însuşeşte, şi dacă nu ar fi fost Revoluţia din decembrie 1989, astăzi domnul procuror de şedinţă nu ar fi avut libertatea să se exprime aşa cum a făcut-o ori dacă procesul ar fi fost în urmă cu 20 de ani de asemenea nu ar fi putu să o facă.

Preşedintele completului de judecată: domnul procuror de şedinţă aşa ca şi dumneavoastră, apărătorului petentei, este liber să pună concluziile pe care le apreciază concordante cu probele din dosar, nu este obligat să susţină punctul de vedere al nimănui. Este o dispoziţie atât constituţională cât şi prevăzut de Cod procedură penală, ca atare este dreptul domniei sale să pună concluziile raportat la ceea ce consideră şi ceea ce rezultă, în opinia domniei sale, din dosar. Dacă dumneavoastră, domnule avocat, aveţi alte obiecţiuni şi alte probleme în ceea ce priveşte activitatea sau modul în care vi se pare că ar fi pus concluzii domnul procuror, aveţi alte căi pentru a vă plânge. Cuvântul dumneavoastră excede cadrului procesual, sens în care am reţinut punctele de vedere. Cauză în pronunţare.

Apărătorul ales: Corect. Mulţumim.

Grefier

Iosif Popescu

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA I-a PENALĂ

DOSAR NR. 551/2/2009

Î N C H E I E R E

Şedinţa publică de la data de 6 martie 2009

Curtea compusă din:

PREŞEDINTE MARIANA CONSTANTINESCU

GREFIER IOSIF POPESCU

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost reprezentat prin procuror CRISTIAN ANGHEL.

Pe rol judecarea cererii de revizuire a Sentinţei penale nr. 699/06.07.1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, formulată de petenta VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA pentru condamnatul VULCĂNESCU ION.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns petenta, personal şi asistată de apărător ales Costiniu I. Ionel, cu împuternicirea nr. A/23/144.123 din 15.02.2009, depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care:

Apărătorul ales solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri, sens în care depune la dosar un set de înscrisuri cuprinzând practică judiciară şi consideraţii cu privire la viaţa politică în România în 1950.

Reprezentantul Ministerului Public, nu se opune primirii la dosar a înscrisurilor propuse de către apărătorul petentei.

Curtea încuviinţează administrarea probei cu înscrisurile depuse de către petentă la termenul de astăzi prin apărător.

Părţile întrebate fiind de instanţă declară că nu au alte cereri de formulat.

Curtea, faţă de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, acordă cuvântul cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.

Apărătorul ales al petentei solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire, în baza art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, conform cărora „Revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu a fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei”, caz de revizuire considerat incident şi de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

Cu privire la punctele b şi e ale art. 394 Cod procedură penală întrucât punctul de vedere al Parchetului nu susţine poziţia petentei, le lasă la aprecierea instanţei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, arătând că este în dezacord cu procurorul care a întocmit referatul cu propunerea, în baza art. 403 raportat la art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, a admiterii în principiu a cererii de revizuire.

Consideră că analiza schimbărilor politice în justiţie, reprezintă o încălcare flagrantă a atribuţiunilor autorităţii judecătoreşti.

Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac prin care se tinde la cenzurarea unei hotărâri judecătoreşti intrată în autoritatea puterii de lucru judecat. Analiza unei astfel de hotărâri, pronunţată într-un regim politic ori altul, nu poate viza decât aspectul în are aceasta reprezintă ori nu o eroare judiciară. În referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, nu s-a enunţat explicit dacă hotărârea împotriva căreia a fost formulată cerere de revizuire reprezintă ori nu o eroare judiciară.

Actele normative prin care se recunosc anumite calităţi, cum este acea de luptător în rezistenţa anticomunistă a condamnatului – defunct Vulcănescu Ion, adoptate într-un regim politic, nu pot constitui fapte sa împrejurări noi ce nu ar fi fost avute în vedere într-un alt regim politic, de către instanţa de judecată, la pronunţarea unei hotărâri de condamnare, nu pot reprezenta temei de drept pentru admiterea în principiu a unei cereri de revizuire. Respectivele acte juridice nu reprezintă fapte ori împrejurări noi. Arată că întrucât recursul în anulare nu mai reprezintă o cale extraordinară de atac, cererea de revizuire a unei hotărâri de condamnare pentru considerentul că a fost pronunţată într-un anumit regim politic nu este admisibilă. Îşi încheie cuvântul punând concluzii de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Petenta, personal, susţine că hotărârea nr. 699/06.07.1950 a Tribunalului Militar Bucureşti reprezintă o eroare juridică. În acest sens raportul Tismăneanu este relevant prin dezvăluirile practicii instanţelor de judecată din anii 50, când acestea nu erau libere să sancţioneze infracţiunile politice ca atare ci aplicau un sistem sancţionator penal bazat pe mărturii mincinoase şi interpretare subiectivă a probelor, împrejurare în raport de care solicită să se constate incident cazul de revizuire prevăzut de lit.b art. 394 alin.1 Cod procedură penală.

Faţă de faptul că este vorba despre acte în vigoare la data respectivă, este incident şi cazul de admisibilitate reglementat de lit.a art. 394 alin1 Cod procedură penală.

Apărătorul ales al petentei solicită să se verifice şi să se constate că lucrarea nr. 1429/VIII-1/2008 din 16 decembrie 2008, întocmită de un procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, căruia i-a fost atribuită, şi care a concluzionat că, în baza art. 403 raportat la art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, cererea de revizuire este admisibilă în principiu, a fost însuşită de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

C U R T E A

Având nevoie de timp pentru a delibera, (…)

D I S P U N E

Amână pronunţarea la data de 16 martie 2009.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 13 martie 2009.

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA I-a PENALĂ

DOSAR NR. 551/2/2009

SENTINŢA PENALĂ NR. 65

Şedinţa publică de la data de 16 martie 2009

Curtea compusă din:

PREŞEDINTE MARIANA CONSTANTINESCU

GREFIER IOSIF POPESCU

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost reprezentat prin procuror CRISTIAN ANGHEL.

Pe rol se află pronunţarea asupra cererii de revizuire a Sentinţei penale nr. 699/06.07.1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, formulată de petenta VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA pentru condamnatul VULCĂNESCU ION.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 6 martie 2009 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, şi, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunţarea, mai întâi la data de 13 martie 2009, apoi la data de astăzi 16 martie 2009, când a hotărât următoarele:

C U R T E A

Prin adresa nr. 1429/VIII-1/2008 din data de 29.01.2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat această instanţă cu cererea de revizuire formulată de petenta Vulcănescu Rodica-Smaranda pentru condamnatul Vulcănescu Ion (decedat) şi a depus concluziile faţă de această cerere, în conformitate cu dispoziţiile art. 399 alin.5 Cod procedură penală.

În motivarea cererii de revizuire, petenta a arătat că prin sentinţa penală nr. 699/06.07.1950 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti – Secţia a II-a, soţul său Vulcănescu Ion, decedat, a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani degradare civilă, dispunându-se şi confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale prevăzută de art. 209, partea a III-a Cod penal combinat cu art. unic din Legea nr. 212/1948 art.304 şi 463 Curtea de Justiţie Militară, pedeapsă executată parţial, iar partea neexecutată a fost graţiată în anul 1964; petenta invocă intervenirea unor împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţe la momentul pronunţării hotărârii, respectiv O.U.G. nr. 214/1999, pe care comisia special înfiinţată în cadrul Ministerului Justiţiei a refuzat să-i aplice acest act şi solicită în baza acestei dispoziţii legale, revizuirea sentinţei penale de condamnare a soţului său.

În drept, petenta a invocat dispoziţiile art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, ulterior aceasta invocând şi dispoziţiile art. 394 alin.1 lit.b Cod procedură penală respectiv lit.e Cod procedură penală, arătând că acea condamnare s-a bazat pe declaraţiile mincinoase ale unor martori, şi că această hotărâre de condamnare este contradictorie şi nu se poate concilia cu decizia penală nr. 2/11.11.1946 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie, modificată prin decizia penală 1/17.01.2000 a Completului de Nouă Judecători, prin care soţul său a fost condamnat.

Prin referatul întocmit de procuror conform art. 399 alin.5 Cod procedură penală s-a reţinut:

Prin cererea de revizuire formulată la data de 01.07.2002, petenta Vulcănescu Rodica-Smaranda a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 699/ 06.07.1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, prin care a fost condamnat soţul său Vulcănescu Ion (decedat), invocând incidenţa cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 alin.1 lit.a şi e din Codul de procedură penală.

Prin decizia penală nr. 78/27.09.2004, pronunţată în dosarul nr. 263/ 2004, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis apelul declarat de revizuenta Vulcănescu Rodica-Smaranda – în favoarea condamnatului Vulcănescu Ion, a desfiinţat sentinţa penală atacată, pentru cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin.2 teza I din Codul de procedură penală şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii Militare de Apel Bucureşti – ca primă instanţă.

Prin sentinţa penală nr. 6 din 20.04.2006, pronunţată în dosarul nr. 166/ 2004, Curtea Militară de Apel a respins cererea de revizuire, ca nefondată.

Prin sentinţa penală nr. 3988/29.06.2005, pronunţată în dosarul nr. 2774/ 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală a admis recursul declarat de revizuenta Vulcănescu Rodica-Smaranda, a casat sentinţa penală nr. 6/20.04.2005 şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea Militară de Apel.

Rejudecând, după casare, Curtea Militară de Apel, prin sentinţa penală nr. 16/29.11.2005, pronunţată în dosarul nr. 113/2005 a respins, ca nefondată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 699/06.07.1950 a Tribunalului Militar Bucureşti – Secţia a II-a Penală.

Prin decizia penală nr. 5308/07.11.2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de revizuenta Vulcănescu Rodica-Smaranda, a casat sentinţa penală nr. 16/29.11.2005 a Curţii Militare de Apel şi a trimis cererea de revizuire la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel, în vederea efectuării actelor de cercetare prevăzute de art. 399 din Codul de procedură penală, inclusiv sub aspectul cazurilor prevăzute de art. 394 alin.1 lit.b, e din Codul de procedură penală.

În final, s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire reţinându-se incidenţa cazului prevăzut de art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, respectiv existenţa unei împrejurări noi necunoscute la momentul pronunţării hotărârilor, respectiv O.U.G. nr. 214/1999 prin care statul român a recunoscut implicit, faptul că aceste persoane respectiv luptătorii în rezistenţa anticomunistă au acţionat legitim la momentul săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus condamnarea lor în timpul regimului comunist. În ceea ce priveşte celelalte motive de revizuire, procurorul a apreciat că din audierea martorilor Lăţea Constantin şi Moldovan Silviu nu s-a dovedit săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către Ciupercă (decedat la rândul său) în caua în care soţul petentei a fost condamnat, iar între decizia penală nr. 2/11.11.1946 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie şi sentinţa penală nr. 699/06.07.1950 a Tribunalului Militar Bucureşti nu există contradicţii, cele două hotărâri de condamnare ale soţului petentei privind infracţiuni diferite.

Au fost ataşate dosarele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 401/I/ 2006, nr. 13679/I/2006, suplimentul dosarului nr. 401/I/2006, nr. 1774/I/2007, nr. 15863/I/2006, nr. 2774/2005, nr. 166/2004 a Curţii Militare de Apel, nr. 113/ 2005, nr. 263/2004, nr. 193/2003 ale Tribunalului Militar Bucureşti au fost depuse înscrisuri de către revizuentă.

Analizând actele dosarului, Curtea reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 699/06.07.1950 pronunţată în dosarul nr. 372/1950 Tribunalul Militar Bucureşti – Secţia a II-a Penală a dispus condamnarea inculpatului Vulcănescu Ion în baza art. 209 partea a III-a Cod penal – în reglementarea anterioară – combinat cu art. unic din Legea nr. 212/1948, la 25 de ani de muncă silnică şi 10 ani degradare civică şi la confiscarea averii, sentinţa rămânând definitivă prin respingerea recursului inculpatului prin decizia penală nr. 1181/21.04.1054 pronunţată de Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se, în esenţă, că Vulcănescu Ion a pus bazele unei organizaţii subversive „Graiul Sângelui” prin intermediul căreia a încercat să răstoarne ordinea socială existentă la acea dată şi pentru a-şi atrage cât mai mulţi adepţi, a întocmit mai multe manifeste prin care milita pentru instituirea unui alt sistem de organizare socială.

Cererea şi referatul procurorului au fost depuse iniţial la Tribunalul Militar Bucureşti, care prin sentinţa penală nr. 83/01.07.2004 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentă.

Conform art. 394 alin.1 Cod procedură penală, se poate formula revizuire în următoarele cazuri:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Curtea reţine că primul motiv invocat de petentă este intervenirea unei împre-jurări noi, necunoscută de instanţă la momentul pronunţării hotărârii – petenta invocând ca împrejurare nouă O.U.G. nr. 214/1999 prin care s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă a soţului petentei, Vulcănescu Ion.

Curtea apreciază că această dispoziţie legală – intervenită după evenimentele din 1989 – nu poate constitui o împrejurare nouă în sensul avut în vedere de legiuitor în dispoziţia art. 394 lit.a Cod procedură penală – împrejurarea nouă trebuie să preexiste pronunţării hotărârii de condamnare, însă să nu fie cunoscută de instanţa de judecată; or, o ordonanţă de urgenţă emisă în anul 1999, aşadar cu mult după pronunţarea hotărârii de condamnare, nu poate fi în nici un caz considerată ca o astfel de împrejurare nouă, fiind de altfel inadmisibil să considerăm că dacă instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare în anul 1950 ar fi cunoscut O.U.G. nr. 214/1999 ar fi pronunţat o hotărâre de achitare (aşa cum a susţinut procurorul în referatul întocmit).

Curtea apreciază aşadar că motivul prevăzut de art. 394 alin.4 lit.a Cod procedură penală nu este incident în cauză, însă, având în vedere că cererea de revizuire a fost anterior respinsă ca nefondată, Curtea nu poate dispune acum respingerea cererii ca inadmisibilă pentru că ar încălca principiul „non reformatio in pejus” cauza fiind în acest stadiu procesual în rejudecare după casarea cu trimitere de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi va analiza pe fond acest motiv.

Conform art. 7 alin.1 lit.a din O.U.G., persoanele care au calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă beneficiază de restituirea în condiţiile legii, în natură sau, dacă aceasta nu este posibilă, prin echivalent bunurilor confiscate. Decizia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă poate fi folosită ca probă în faţa instituţiilor abilitate a dispune restituirea în natură sau prin echivalentul bunurilor confiscate, în ceea ce priveşte aprecierea caracterului politic al infracţiunilor a căror săvârşire a atras măsura confiscării.

Curtea reţine această condamnare (la pedepsele de 25 de ani de muncă silnică şi 10 ani degradare civică şi respectiv măsura de siguranţă a confiscării averii) a fost aplicată pentru o infracţiune de „uneltire contra ordinii sociale”, care sancţiona pe cei care iniţiau, organizau, activau sau participau la organizaţii de tip fascist, politice, militare sau paramilitare, infracţiune dezincriminată după evenimentele din 1989. Dezincriminarea acestei infracţiuni a fost determinată de schimbările regimului politic după 1989, schimbare care a generat o altă ordine de drept, în stat, fiind practic instaurat un alt regim, al statului democratic.

Toate aceste schimbări nu pot fi analizate acum, sub aspectul naturii instituţiilor, respectiv al caracterului în sine al regimului, fiecare dintre acestea presupunând o ordine socială profund diferită şi ca o consecinţă, aceste aspecte s-au reflectat inclusiv în legislaţie, inclusiv în cea penală; sub vechiul regim erau incriminate o serie de infracţiuni de natură politică, cum este şi cea pentru care a fost condamnat soţul petentei. Schimbarea regimului a determinat – ca o consecinţă a schimbărilor de natură politică în primul rând – dezincriminarea multora dintre aceste infracţiuni şi o altă abordare a naturii faptelor penale.

În consecinţă, reţinem că acea condamnare a fost determinată de săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de legea penală în momentul respectiv (1950), nu a cuprins nici o eroare judiciară, fiind o hotărâre concordantă pe deplin şi sub toate aspectele cu legea penală din anul 1950.

Nu putem admite că schimbarea ordinii socio-politice într-o societate trebuie să determine anularea tuturor actelor, documentelor emanate de la instituţiile statului din acea epocă, pentru că acea epocă a existat. Caracterul de pozitiv sau negativ al unei ordini sociale nu poate avea drept consecinţă anularea, desfiinţarea a ceea ce s-a considerat a fi fost negativ, toate acestea urmând a fi analizate într-un fel sau altul de istorie; ceea ce în noul stat de drept s-a şi realizat, prin desfiinţarea structurilor care au generat acele abuzuri. Schimbarea unor hotărâri judecătoreşti în funcţie de orânduirea socio-politică (care poate fi schimbată la intervale scurte) ar duce în mod evident la haos, la anarhie, la inexistenţa oricărei aparenţe de siguranţă care s-ar manifesta la nivelul statului însuşi, nu doar la nivelul individului, cetăţeanului acelui stat, ceea ce este inadmisibil.

Revenind la cauza de faţă, consecinţa modificărilor legislative s-a transpus şi în natura infracţiunilor incriminate, în noul cod penal, iar infracţiunea de uneltire contra orânduirii sociale a fost dezincriminată.

Mai mult decât atât, celor care au fost condamnaţi pentru acest tip de infracţiuni, O.U.G. nr. 214/1999 le-a acordat calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, iar în considerarea acestei calităţi, le-au fost acordate drepturi, fiind reparate astfel abuzurile din trecut.

Soţul petentei a dobândit la rândul său calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă şi pe baza acesteia a dobândit şi dreptul la restituirea averii confiscate, respectiv numele de Ion Vulcănescu a fost atribuit – în considerarea aceleiaşi calităţi – unei străzi din Bucureşti.

Aşadar consecinţele abuzurilor au fost – în măsura în care s-a putut – înlăturate, fiind evident că suferinţele morale ale soţiei condamnatului, ale condamnatului însuşi la acel moment, nu pot fi niciodată înlăturate.

O.U.G. nr. 214/1999 şi legile ulterioare care au recunoscut drepturi pentru aceste persoane nu au condiţionat (art. 7 este clar sub acest aspect) acordarea acelor drepturi de obţinere a unor hotărâri de achitare ale foştilor condamnaţi, iar procedural, nu este reglementată nici o cale extraordinară de atac pentru a se mai putea obţine o astfel de soluţie.

Menţiunea din cuprinsul referatului procurorului (reluată din considerentele deciziei penale nr. 5308/07.11.2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) în sensul că dacă nu s-ar permite revizuirea sentinţei de condamnare, dobândirea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă ar rămâne fără eficienţă, este eronată. Eficienţa recunoaşterii calităţii este elocventă şi concretă exact prin necondiţionarea obţinerii drepturilor recunoscute atât de O.U.G. nr. 214/1999 cât şi legile ulterioare prin care s-au acordat acele drepturi prevăzute de ordonanţă. Dobândirea în sine a acestei calităţi este suficientă pentru a fi acordate toate aceste drepturi.

Ceea ce nu se mai poate realiza în prezent este înlăturarea suferinţelor morale, psihice, care însă nu pot fi înlăturate în mod eficient în nici un fel. O hotărâre de achitare urmare a revizuirii sentinţei de condamnare, în contextul în care fostului condamnat i s-a recunoscut calitatea de luptător, numele său a fost acorda unei străzi din Bucureşti – este la fel de lipsită de eficienţă sub aspect moral.

Fostul condamnat Vulcănescu Ion a fost un luptător în rezistenţa anticomu-nistă, iar acest fapt este evident şi clar, fără echivoc, indiferent de împrejurarea că ar fi obţinut o hotărâre de achitare în noul regim şi exact acea hotărâre de condamnare este dovada acestei calităţi de luptător în rezistenţa anticomunistă.

Curtea apreciază aşadar că cererea de revizuire întemeiată pe lit. a) din art. 394 alin.1 Cod procedură penală nu este fondată.

Deşi a reţinut că petenta nu a mai susţinut şi cazurile prevăzute la lit. b) şi e) ale art. 394 Cod procedură penală, Curtea constată că şi aceste cazuri sunt nefondate.

Martorul Ciupercă – indicat de petentă a fi fost cel pe baza mărturiei căruia a fost condamnat soţul său – este decedat, iar martorii audiaţi de procuror – la cererea petentei, în cusul acestei proceduri – Lăţea Constantin şi Moldovan Silviu – nu au dovedit că martorul Ciupercă ar fi făcut declaraţii mincinoase, aprecierile acestora având un caracter subiectiv. Chiar petenta a arătat în concluziile pe fondul cauzei că martorul Ciupercă la rândul să a fost o victimă.

Or, pentru a putea constitui motiv de revizuire conform art. 394 alin.1 lit.b Cod procedură penală declaraţia martorului mincinos se dovedeşte prin hotărâre judecătorească definitivă sau în cadrul procedurii de revizuire; o hotărâre definitivă de condamnare a martorului nu există, iar în cadrul prezentei proceduri nu se mai poate analiza şi stabili acest fapt.

În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 394 alin.1 lit.e Cod procedură penală, Curtea constată că nu este incident nici acesta. Între sentinţa penală nr. 699/1950 a Tribunalului Militar Bucureşti şi decizia penală nr. 2/11.11.1946 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie, prin care Ion Vulcănescu a fost condamnat la 1 an închisoare corecţională pentru infracţiunea de omisiune a denunţării complotului prevăzută de art. 228 cu referire la art. 227 şi 229 din Codul penal anterior şi la Decretul Lege nr. 856/1938, nu există contradicţii, cele două hotărâri fiind pronunţate pentru alte infracţiuni, iar sentinţa penală nr. 699/1950 face referire directă la decizia penală nr. 2/1946 pe care o invocă spre a arăta consecvenţa condamnatului.

Faţă de toate considerentele arătate, Curtea apreciază că cererea petentei este neîntemeiată şi o va respinge ca atare, obligând petenta la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin.2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de revizuire formulată de petenta Vulcănescu Rodica-Smaranda ca nefondată.

Obligă petenta la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile.

Pronunţată în şedinţă publică, 16.03.2009.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

DECIZIA NR. 2504 DOSAR NR. 551/2/2009

Şedinţa publică din 30 iunie 2009

Curtea compusă din:

MIRCEA ARON – Preşedinte

IOANA SURDESCU – Judecător

LUMINIŢA LIVIA ZGLIMBEA – Judecător

Magistrat asistent – MARIOARA CIOARIC

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost prezentat de procuror Victor Cornoiu.

S-a luat în examinare recursul declarat de revizuenta petiţionară Vulcănescu Rodica-Smaranda împotriva sentinţei penale nr. 65 din 16 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 26 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea pentru azi, 30 iunie 2009, când a pronunţat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra recursului de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin adresa nr. 1429/VIII-1/2008 din 20 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat Curtea de Apel Bucureşti cu cererea de revizuire formulată de petiţionara Vulcănescu Rodica-Smaranda pentru condamnatul Vulcănescu Ion – decedat şi a depus concluziile faţă de această cerere în conformitate cu dispoziţiile art. 399 alin.5 Cod procedură penală.

În motivarea cererii de revizuire, petiţionara a arătat că prin sentinţa penală nr. 699 din 6 iulie 1950 pronunţată de Tribunalul Militar – Secţia a II-a, soţul său, Vulcănescu Ion – decedat a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică, 10 ani degradare civilă, dispunându-se şi confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra ordinii sociale, prevăzut de art. 209 partea a III-a Cod penal, combinat cu art. unic din Legea nr. 212/1948, art. 304 şi 463 Curtea de Justiţie Militară, pedeapsă executată parţial, iar partea neexecutată a fost graţiată în anul 1964. Petenta a invocat intervenirea unor împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţe la momentul pronunţării hotărârii, respectiv O.U.G. nr. 214/1999, pe care, comisia special înfiinţată din cadrul Ministerului Justiţiei a refuzat să-i aplice acest act, solicitând revizuirea sentinţei de condamnare a soţului său.

În drept, petiţionara a invocat dispoziţiile art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, ulterior aceasta invocând şi dispoziţiile art. 394 alin.1 lit.b Cod procedură penală, respectiv lit.e Cod procedură penală, arătând că această hotărâre de condamnare este contradictorie şi nu se poate concilia cu decizia penală nr. 2/11.11.1946 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie, modificată prin decizia penală nr. 1 din 17 ianuarie 2000 a Completului de 9 judecători prin care soţul său a fost condamnat.

Prin referatul întocmit de procuror conform dispoziţiilor art. 399 alin.5 Cod procedură penală s-a reţinut că prin cererea formulată la 1.07.2002, petiţionara Vulcănescu Rodica-Smaranda a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 699 din 6 iulie 1950 a Tribunalului Militar Bucureşti prin care soţul său, Vulcănescu Ion – decedat, a fost condamnat, invocând incidenţa cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 alin.1 lit.a şi e Cod procedură penală.

Prin referatul nr. 1204/A/II/2002 din 29.092003, Parchetul Militar Bucureşti a înaintat cererea de revizuire la Tribunalul Bucureşti, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Prin concluziile scrise, petiţionara şi-a extins cererea de revizuire, invocând şi incidenţa dispoziţiilor art. 394 alin.1 lit.b Cod procedură penală.

Prin sentinţa penală nr. 83 din 1 iulie 2004 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petiţionara Vulcănescu Rodica-Smaranda.

Prin decizia penală nr. 78 din 17 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti s-a admis apelul declarat de petiţionară în favoarea condamnatului Vulcănescu Ion, s-a desfiinţat sentinţa penală atacată pentru cazul de nulitate prevăzut de art. 197 alin.1 teza I din Codul de procedură penală şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii Militare de Apel Bucureşti, ca primă instanţă.

Prin sentinţa penală nr. 2 din 19 ianuarie 2005, Curtea Militară de Apel a trimis cauza la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel pentru efectuarea actelor de cercetare.

Prin concluziile formulate în lucrarea nr. 69/2005, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată întrucât motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 Cod procedură penală.

Prin sentinţa penală nr. 6 din 20 aprilie 2005 pronunţată de Curtea Militară de Apel în dosarul nr. 166/2004 s-a respins cererea de revizuire ca nefondată.

Prin sentinţa penală nr. 3988 din 29 iunie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală în dosarul nr. 2774/2005 s-a admis recursul declarat de revizuenta Vulcănescu Rodica-Smaranda, s-a casat sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea Militară de Apel.

Rejudecând după casare, Curtea Militară de Apel, prin sentinţa penală nr. 16 din 29 noiembrie 2005, pronunţată în dosarul nr. 113/2005 a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 699 din 6 iulie 1950 a Tribunalului Militar Bucureşti – Secţia II Penală.

Prin decizia penală nr. 5308 din 7 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de revizuenta Vulcănescu Rodica-Smaranda, a casat sentinţa recurată şi a trimis cererea de revizuire la Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel în vederea efectuării actelor de cercetare prevăzute de art. 399 Cod procedură penală, inclusiv sub aspectul cazurilor prevăzute de art. 394 alin.1 lit.b şi e Cod procedură penală.

În final s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire, reţinându-se incidenţa cazului prevăzut de art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, respectiv existenţa unei împrejurări noi necunoscute la momentul pronunţării hotărârilor, respectiv O.U.G. nr. 214/1999 prin care Statul Român a recunoscut implicit faptul că aceste persoane, respectiv luptătorii în rezistenţa anticomunistă au acţionat legitim la momentul săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus condamnarea lor în timpul regimului comunist. În ce priveşte celelalte motive de revizuire, procurorul a apreciat că din audierea martorilor Lăţea Constantin şi Moldovan Silviu nu s-a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă de către Ciupercă, decedat la rândul său, în cauza în care soţul petiţionarei a fost condamnat, iar între decizia penală nr. 2 din 11 noiembrie 1946 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie şi sentinţa penală nr. 699 din 6 iulie 1950 a Tribunalului Militar Bucureşti nu există contradicţii, cele două hotărâri de condamnare fiind diferite.

Au fost ataşate dosarele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 401/I/ 2006, nr. 13679/I/2006, suplimentul dosarului nr. 401/I/2006, nr. 1774/I/2007, nr. 15863/I/2006, nr. 2774/2005, nr. 166/2004 al Curţii Militare de Apel, nr. 113/2005, nr. 263/2004, nr. 193/2003 ale Tribunalului Militar Bucureşti şi au fost depuse înscrisuri de către revizuentă.

Prin sentinţa penală nr. 65 din 16 martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de petiţionara Vulcănescu Rodica-Smaranda, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În motivarea acestei hotărâri s-a arătat că prin sentinţa penală nr. 699 din 6 iulie 1950 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti – Secţia a II-a penală s-a dispus condamnarea inculpatului Vulcănescu Ion în baza art. 209 partea a III-a Cod procedură penală – în reglementarea anterioară – combinat cu art. unic din Legea nr. 212/1948, la 25 ani muncă silnică şi 10 ani degradare civilă şi la confiscarea averii, sentinţa rămânând definitivă prin respingerea recursului inculpatului prin decizia penală nr. 1181 din 21 aprilie 1954, pronunţată de Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie, reţinându-se în esenţă că Vulcănescu Ion a pus bazele unei organizaţii subversive „Graiul Sângelui”, prin intermediul căreia a încercat să răstoarne ordinea socială existentă la acea dată şi pentru a-şi atrage cât mai mulţi adepţi a întocmit mai multe manifeste prin care milita pentru instituirea unui alt sistem de organizare socială.

S-a reţinut că primul motiv invocat de petiţionară este intervenirea unei împrejurări noi, necunoscute de instanţă la momentul pronunţării hotărârii, invocând ca împrejurare nouă O.U.G. nr. 214/1999 prin care s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă a soţului acesteia, Vulcănescu Ion.

S-a apreciat de către instanţa de fond că această dispoziţie legală, intervenită după evenimentele din 1989 nu poate constitui o împrejurare nouă în sensul avut în vedere de legiuitor în dispoziţiile art. 394 lit.a Cod procedură penală. Împrejurarea nouă trebuia să existe înaintea pronunţării hotărârii de condamnare, însă să nu fie cunoscută de către instanţa de judecată. Or, o ordonanţă de urgenţă emisă în anul 1990 nu poate fi considerată o împrejurare nouă, fiind chiar inadmisibil a se considera că dacă instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare în anul 1950 ar fi cunoscut O.U.G. nr. 214/1999, ar fi pronunţat o hotărâre de achitare.

S-a apreciat deci că motivul prevăzut de art. 394 alin.1 lit. a Cod procedură penală nu este incident în cauză.

Potrivit art. 7 alin.1 lit.a din O.U.G. nr. 214/1999, persoanele care au calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă beneficiază de restituirea în condiţiile legii în natură, sau dacă aceasta nu este posibilă, prin echivalent al bunurilor confiscate. Decizia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă poate fi folosită ca probă în faţa instituţiilor abilitate a dispune restituirea în natură sau prin echivalent a bunurilor confiscate, în ceea ce priveşte caracterul politic al infracţiunilor a căror săvârşire a atras măsura confiscării.

S-a mai reţinut că pedepsele la care a fost condamnat soţul petiţionarei, Vulcănescu Ion, au fost aplicate pentru o infracţiune de uneltire contra ordinii sociale, care sancţiona pe cei care iniţiau, organizau, activau sau participau la organizaţii de tip fascist, politice, militare, paramilitare, infracţiune dezincriminată după evenimentele din 1989. Dezincriminarea acestei infracţiuni a fost determinată de schimbarea regimului politic, schimbare care a generat o altă ordine de drept, fiind practic instaurat un alt regim, acela al statului democratic.

Condamnarea numitului Vulcănescu Ion a fost determinată de săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de legea penală în momentul respectiv, nu a cuprins nici o eroare judiciară, fiind o hotărâre concordă sub toate aspectele cu legea penală din anul 1950.

De asemenea, celor care au fost condamnaţi pentru acest gen de infracţiuni, O.U.G. nr 214/1999 le-a acordat calitatea de luptător în rezistenţa comunistă, iar în considerarea acestei calităţi, le-au fost acordate drepturi, fiind reparate astfel abuzurile din trecut, iar acordarea drepturilor prevăzute în actul normativ menţionat nu a fost condiţionată de obţinerea unor hotărâri de achitare ale foştilor condamnaţi, dobândirea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, fiind suficientă pentru acordarea tuturor drepturilor menţionate.

Deşi petiţionara nu a mai susţinut şi cazurile de revizuire prevăzute de art. 396 alin.1 lit.b şi e Cod procedură penală, instanţa de fond a constatat că şi aceste cazuri sunt nefondate întrucât, pe de o parte o hotărâre definitivă de condamnare a martorului considerat mincinos nu există, iar în cadrul procedurii de revizuire nu se poate analiza şi stabili acest fapt, iar pe de altă parte, între sentinţa penală nr. 699/1950 şi decizia penală nr. 2/1946 nu există contradicţii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiţionara Vulcănescu Rodica-Smaranda, invocând existenţa unui act nou, emis de la securitate din care reiese că la data arestării soţului său şi a grupului din care făcea parte, nu au fost găsite arme şi deci nu a fost folosită forţa sau violenţa.

A arătat că este incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală.

A susţinut oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire, având în vedere şi înscrisurile ataşate la motivele de recurs, rejudecarea cauzei privind pe numitul Vulcănescu Ion şi achitarea acestuia.

Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuentă este nefondat.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac a cărei temeinicie este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor expres ş limitativ prevăzute de art. 393 şi următorul din Codul de procedură penală.

Potrivi dispoziţiilor art. 394 alin.1 Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Cu ocazia formulării cererii de revizuire, revizuenta Vulcănescu Rodica-Smaranda a invocat prevederile art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, iar pe parcursul judecăţii a invocat şi dispoziţiile art. 394 alin.1 lit.b şi e Cod procedură penală, ca în final, cu ocazia judecării cauzei de către Curtea de Apel Bucureşti, să invoce doar incidenţa dispoziţiilor art. 394 alin.1 lit.a Cod procedură penală, respectiv descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

În dovedirea cererii de revizuire a înţeles să invoce ca împrejurare nouă O.U.G. nr. 214/1999 prin care s-a recunoscu calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă a soţului acesteia, Vulcănescu Ion, iar în recurs s-a referit la un act emis de securitate, care deşi existent la dosar, instanţa de condamnare nu s-a pronunţat asupra lui.

Motivele invocate de revizuentă nu se regăsesc printre cele prevăzute de dispoziţiile art. 394 Cod procedură penală, instanţa de fond apreciind în mod corect că O.U.G. nr. 214/1999, prin care s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă a soţului acesteia nu poate constitui o împrejurare nouă, în sensul avut în vedere de legiuitor, împrejurarea nouă trebuind să preexiste pronunţării hotărârii de condamnare şi să nu fie cunoscută de instanţa de judecată. În ce priveşte actul emis de securitate, despre care revizuenta afirmă că instanţa de condamnare nu s-a pronunţat asupra lui, a fost cunoscut de instanţa de condamnare.

Nici celelalte cazuri prezentate de revizuentă nu sunt incidente în cauză întrucât pe de o parte nu s-a făcut dovada existenţei unei hotărâri de condamnare definitivă a martorului Ciupercă pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, mărturie pe baza căreia să fi fost condamnat soţul petiţionarei, nu există, iar pe de altă parte, între sentinţa penală nr. 699/1950 a Tribunalului Militar Bucureşti şi decizia penală nr. 2/1946 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie nu există contradicţii, cele două hotărâri fiind pronunţate pentru infracţiuni diferite.

Nu numai că cererea de revizuire este nefondată, motivele invocate nefiind dintre cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 394 Cod procedură penală, dar obţinerea unei hotărâri de achitare a soţului revizuentei este lipsită de eficienţă, faţă de dispoziţiile O.U.G. nr. 214/1999 şi legile ulterioare care au recunoscut drepturi pentru persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic.

Astfel, potrivit art.1 din O.U.G. nr. 214/1999, se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice unor măsuri administrative abuzive în perioada 6 martie 1945-14 decembrie 1989, iar la art. 7 al aceluiaşi act normativ sunt menţionate drepturile acordate persoanelor care au calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, printre care şi restituirea în natură sau în echivalent a bunurilor confiscate, ceea ce în cazul obţinerii unei hotărâri de achitare, nu ar mai fi posibil.

De asemenea, prin Legea privind condamnările cu caracter politic şi măsuri administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, adoptată de Parlamentul României la 2 iunie 2009, au fost stabilite măsurile de reparare la care se obligă Statul Român faţă de persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea sau acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare.

Potrivit art. 5 alin.1 din această lege „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului” la acordarea de despăgubiri, iar potrivit art. 2 din aceeaşi lege, „toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic prevăzute la art.1 sunt înlăturate de drept”.

Ca atare, revizuenta poate beneficia de dispoziţiile legale privind reparaţiile cuvenite pentru condamnarea suferită de soţul său Vulcănescu Ion, O.U.G. nr. 214/1999 neconstituind un act nou în înţelesul dispoziţiilor art. 394 Cod procedură penală, ci un act de recunoaştere a calităţi de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice.

Faţă de considerentele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul declarat apare ca nefondat, urmând ca în temeiul art. 385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală să fie respins.

În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligată revizuenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta Vulcănescu Rodica-Smaranda împotriva sentinţei penale nr. 65 din 16 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I Penală.

Obligă petiţionara la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 30 iunie 2009. (…)

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A PENALĂ

ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR. 6627/2/2010

SENTINŢA PENALĂ NR. 302/f

Şedinţa publică de la data de 5 octombrie 2010

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE – SILVIA CERBU

GREFIER – MICHAELA GHERASIM

MINISTERUL PUBLIC – PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – reprezentat prin procuror SORIN CHIRIAZI.

Pe rol soluţionarea cererii de revizuire formulată de petenta VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA pentru condamnatul VULCĂNESCU ION.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 27 septembrie 2010 şi au fost reţinute în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta şi când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 4 octombrie 2010 şi apoi la data de 5 octombrie 2010 când a pronunţat următoarea sentinţă penală:

C U R T E A ,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

La data de 22.07.2010, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a fost înregistrată, sub nr. 6627/2/2010, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 699 din 6.07.1950, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti – secţia a II-a, formulată de petenta Vulcănescu Rodica-Smaranda pentru condamnatul Vulcănescu Ion.

Curtea a fost sesizată după efectuarea verificărilor de către procuror, în baza art. 399 din Codul de procedură penală, fiindu-i înaintat întregul material împreună cu concluziile procurorului de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire. Prin concluziile sale, procurorul a apreciat că dispoziţiile Legii nr. 221/2009, au înlăturat de drept efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare, în consecinţă şi acela vizând posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii, ceea ce face ca cererea petentei să fie inadmisibilă.

Examinând actele dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată la data de 14.06.2010, petenta Vulcănescu Rodica-Smaranda a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 699/06.07.1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, prin care a fost condamnat soţul său, Vulcănescu Ion (în prezent, decedat), invocând dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6.03.1945-22.12.1989. Ca temei al cererii au fost menţionate dispoziţiile art. 394-408 din Codul de procedură penală, respectiv cazul prevăzut de art. 394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală.

Din actele dosarului rezultă că Vulcănescu Ion a fost condamnat la pedeapsa de 25 de ani de muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 209 partea a III-a din Codul penal – în redactarea anterioară – combinat cu art. unic din Legea nr. 212/1948, prin sentinţa penală nr. 699 din 06.07.1950, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, Secţia a II-a penală, în dosarul nr. 372/1950. Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1181/21.04.1954 pronunţată de Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie.

În fapt, s-a reţinut că aceasta a pus bazele unei organizaţii subversive numite „Graiul Sângelui” şi că prin intermediul acesteia a încercat să răstoarne ordinea socială existentă la momentul respectiv, iar pentru a-şi atrage cât mai mulţi adepţi a întocmit mai multe manifeste, prin care a militat pentru instituirea unui alt sistem de organizare socială.

Aşadar, în prezenta cauză, persoana care face obiectul cererii de revizuire a fost condamnată pentru fapta prevăzută de art. 209 partea a III-a din Codul penal combinat cu Legea nr. 212/1948, infracţiune care, potrivit Legii nr. 221/2009, reprezintă o condamnare politică.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 221/2009, toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic, prevăzute la art. 1, sunt înlăturate de drept.

În raport cu aceste dispoziţii, revizuenta a solicitat a se constata aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6.03.1945-22.12.1989.

Or, această împrejurare, constând în apariţia unei legi noi, prin care au fost înlăturate de drept efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic, nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de revizuire dintre cele menţionate în art. 394 alin.1 lit.a-e din Codul de procedură penală.

Astfel, în conformitate cu art. 394 alin.1 din Codul de procedură penală revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedură penală, instanţa, ascultând concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu.

În raport cu motivul invocat de petentă, respectiv apariţia Legii nr. 221/2009, Curtea apreciază că acest act normativ nu poate constitui o împrejurare nouă în sensul avut în vedere de legiuitor în art. 394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, întrucât aceasta trebuia să preexiste pronunţării hotărârii de condamnare, însă să nu fie cunoscută de instanţa de judecată.

Or, aşa cum s-a menţionat anterior, motivele invocate de petentă se referă la aplicabilitatea în cauză a unor dispoziţii legale ce nu au existat la momentul condamnării lui Vulcănescu Ion, împrejurare ce excede cazului de revizuire menţionat de lege, aşa încât cererea sa este inadmisibilă.

De altfel, din verificări a rezultat că anterior petenta a solicitat revizuirea aceleiaşi hotărâri, invocând incidenţa cazurilor prevăzute de art. 394 alin.1 lit.a, b şi e din Codul de procedură penală, cererea fiind soluţionată prin sentinţa penală nr. 65 din 16.03.2009 pronunţată în dosarul nr. 551/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 2504 din 30.06.2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală.

În motivarea cererii anterioare petenta a invocat în ceea ce priveşte incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, adoptarea unor acte normative prin care li s-au acordat persoanelor persecutate pe motive politice mai multe drepturi (fila 29 din dosar).

În mod evident, invocarea de către petentă, prin prezenta cerere de revizuire a apariţiei unui nou act normativ, respectiv a Legii nr. 221/2009, care prin dispoziţiile sale înlătură de drept efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic, se subsumează motivării cererii anterioare asupra căreia Curtea s-a pronunţat, hotărârea fiind definitivă.

Totodată, Curtea apreciază ca neîntemeiată cererea formulată de petentă prin care solicită trimiterea cauzei la procuror pentru a efectua cercetări în conformitate cu dispoziţiile art. 399 din Codul de procedură penală şi în ceea ce priveşte temeiul prevederilor din art. 394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, în contextul în care acesta a fost analizat prin prisma împrejurării noi invocate de petentă şi anume apariţia Legii nr. 221/2009.

Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta Vulcănescu Rodica-Smaranda privind sentinţa penală nr. 699 din 6.07.1950 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, Secţia a II-a, în dosarul nr. 372/1950 şi în raport cu această soluţie, în baza art. 192 alin.2 din Codul de procedură penală, o va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta Vulcănescu Rodica-Smaranda privind sentinţa penală nr. 699 din 6.07.1950 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, Secţia a II-a, în dosarul nr. 372/1950.

Obligă petenta la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 5.10.2010.

DOMNULUI PREŞEDINTE AL ICCJ

CĂTRE DOMNUL PREŞEDINTE DATA 1.10.2010 ORA___

AL SECŢIEI A II-A PENALĂ A La mapa Preşedintelui de secţie

CURŢII DE APEL BUCUREŞTI Grefier

- P E R S O N A L -

DOMNULE PREŞEDINTE ŞEF DE SECŢIE,

Subsemnata VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA, domiciliată în Bucureşti, prin prezenta vă aduc la cunoştinţă o situaţie gravă, vătămătoare pentru mine şi care pune sub semnul îndoielii însuşi dreptul la o judecată echitabilă la care am dreptul în calitate de cetăţean român conform prevederilor din Constituţia României şi dispoziţiilor legale.

În cauza nr. 6627/2/2010 – privind revizuirea sentinţei nr. 699/1950, sentinţă comunistă, dată împotriva soţului meu dr. VULCĂNESCU D. ION – am fost citată „în calitate de revizuent, pentru Fond – furtul calificat (art. 209 C.p.) PARTEA A III-A CP – REVIZUIRE” (cf. citaţiei anexată în xerocopie certificată).

Am sesizat această situaţie neconformă adevărului instanţei de judecată la termenul din 19 august a.c., dar mi s-a explicat că este doar o „greşeală”.

Din păcate şi la al doilea termen de judecată din 27 septembrie această „greşeală” se repetă pe listele de şedinţă afişate la uşa instanţei, în dreptul numelui meu apărând detaliat obiectul infracţiunii „comisă” de mine „Vulcănescu Rodica: furt calificat partea a III-a C.P., revizuire” (nr. 2, fond), devenind astfel un fals în înscrisuri oficiale săvârşit într-o instanţă de judecată.

Spre a dovedi că nu este o simplă greşeală, ci o denigrare publică făcută cu intenţie calificată, în ECRISUL instanţei atât în datele despre dosarul nr. 6637/2/2919, cât şi în lista şedinţei apar aceleaşi date falsificate public referitor la dosarul privindu-l pe soţul meu

Vă rog să-mi comunicaţi cine se face vinovat de această gravă încălcare a legalităţii şi adevărului de fapt şi de drept în ceea ce mă priveşte şi cum aveţi în vedere să reparaţi prejudiciul grav adus imaginii mele publice.

Anexez alăturat în xerocopie certificată:

- citaţia pentru termenul din 19 august 2010;

- datele din ECRISUL CURŢII DE APEL BUCUREŞTI privind dosarul 6627/2/2010;

- idem, datele privind şedinţa de judecată.

Cu mulţumiri,

VULCĂNESCU R.S.

ROMÂNIA Curtea de apel BUCUREŞTI

Ministerul Justiţiei BUCUREŞTI

Justiţia în folosul cetăţenilor

Dosare

Număr unic dosar	Obiectul cauzei	Materia juridică	Stadu procesual
4839/2/2010	Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 278 ind.1 C.p.p.)	Penal	Fond

6627/2/2010	Furtul calificat (art. 209 C.p.) PARTEA A III-A CP – REVIZUIRE	Penal	Fond
6764/2/2010	Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art. 278 ind.1 C.p.p.) (…)	Penal	Fond

Cf. cu postarea ECRIS-ul CAB (Vulcănescu R.S.)

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

D O S A R NR. 6627/2/2010

Î N C H E I E R E

Şedinţa publică din 19 ianuarie 2011

Completul compus din:

GEORGETA BARBĂLATĂ – Preşedinte

ILIE IULIAN DRAGOMIR – Judecător

RODICA COSMA – Judecător

Magistrat asistent: RALUCA FLORENTINA NICULAE

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Georgiana Bodoroncea.

S-a luat în examinare recursul declarat de revizuenta Vulcănescu Rodica-Smaranda împotriva sentinţei penale nr. 302/F din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală şi pentru caue cu minori şi de familie.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a lipsit recurenta revizuentă Vulcănescu Rodica-Smaranda.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent de şedinţă, care a învederat faptul că recurenta revizuentă a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în conţinutul citaţiei cu privire la obiectul cauzei, eroare ce a fost preluată de la Curtea de Apel Bucureşti, fiind menţionat „furtul”. Totodată a solicitat amânarea cauzei pentru a-şi angaja un apărător ales, întrucât perioada de la data primirii citaţiei şi termenul acordat în cauză a coincis cu vacanţa de iarnă.

Reprezentantul parchetului a considerat cererile formulate de recurenta revizuentă ca fiind legale, acesta fiind prim termen de judecată şi nu s-a opus amânării cauzei.

C U R T E A

Conform art. 302 alin.2 Cod procedură penală, constatând întemeiate cererile de amânare formulate de recurenta revizuentă Vulcănescu Rodica-Smaranda, cereri ce urmează a fi admise;

D I S P U N E

Amână cauza la 16 martie 2011.

Se va cita recurenta revizuentă Vulcănescu Rodica-Smaranda ca în precedent.

Se vor efectua verificări de către personalul acestei instanţe ce are ca atribuţii înregistrarea dosarelor şi generarea citaţiilor, cu privire la obiectul prezentei cauze, urmând ca în urma constatărilor făcute să îndrepte eroarea strecurată cu privire la obiectul cauzei privind pe recurenta revizuentă Vulcănescu Rodica-Smaranda, urmând ca după aceea să fie emisă citaţia.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2011.

Termen la 16 martie 2011

RECURENT – REVIZUENT

Cit. – Vulcănescu Rodica-Smaranda.

Notă: Se vor efectua verificări de către personalul acestei instanţe ce are ca atribuţii înregistrarea dosarelor şi generarea citaţiilor, cu privire la obiectul prezentei cauze, urmând ca în urma constatărilor făcute să îndrepte eroarea strecurată cu privire la obiectul cauzei privind pe recurenta revizuentă Vulcănescu Rodica-Smaranda, urmând ca după aceea să fie emisă citaţia.

Referat: 20.01.2011

La data înregistrării dosarului s-a preluat ca obiect al dosarului, obiectul menţionat la CA Bucureşti.

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1255 Dosar nr. 6627/2/2010

Şedinţa publică din 30 martie 2011

Completul compus din:

ILIE IULIAN DRAGOMIR – Preşedinte

RODICA COSMA – Judecător

GEORGETA BARBĂLATĂ – Judecător

Magistrat asistent: MIHAELA MUSTAŢĂ

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Marilena Mincă.

La data de 16 martie 2011 s-a luat în examinare recursul declarat de revizuenta Vulcănescu Rodica-Smaranda împotriva sentinţei penale nr. 302/F din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Dezbaterile au fost consemnate în încheiere cu data de 16 martie 2011, iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 30 martie 2011.

C U R T E A

Asupra recursului penal de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 302 din 5 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 6627/2/2010 s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de petiţionara Vulcănescu Rodica-Smaranda privind sentinţa penală nr. 699 din 6 iulie 1950 pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti – Secţia a II-a în dosarul nr. 372/1950.

A obligat revizuenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată la data de 14 iunie 2010, petenta Vulcănescu Rodica-Smaranda a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 699/6 iulie 1950 a Tribunalului Militar Bucureşti, prin care a fost condamnat soţul său, Vulcănescu Ion (în prezent, decedat), invocând dispoziţiile Legii nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Ca temei al cererii au fost menţionate dispoziţiile art. 394-408 din Codul de procedură penală, respectiv cazul prevăzut de art. 394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală.

Din actele dosarului rezultă că Vulcănescu Ion a fost condamnat la pedeapsa de 25 de ani de muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 209 partea a III-a din Codul penal – în redactarea anterioară – combinat cu art. unic din Legea nr. 212/1948, prin sentinţa penală nr. 699 din 6 iulie 1950, pronunţată de Tribunalul Militar Bucureşti, Secţia a II-a penală, în dosarul nr. 372/1950. Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1181/21 aprilie 1954 pronunţată de Curtea Militară de Casaţie şi Justiţie.

În fapt, s-a reţinut că a pus bazele unei organizaţii subversive numite „Graiul Sângelui” şi că prin intermediul acesteia a încercat să răstoarne ordinea socială existentă la momentul respectiv, iar pentru a-şi atrage cât mai mulţi adepţi a întocmit mai multe manifeste, prin care a militat pentru instituirea unui alt sistem de organizare socială.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 221/2009, toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic, prevăzute la art. 1, sunt înlăturate de drept.

În raport cu motivul invocat de petentă, respectiv apariţia Legii nr. 221/2009, instanţa a apreciat că acest act normativ nu poate constitui o împrejurare nouă în sensul avut în vedere de legiuitor în art. 394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, întrucât aceasta trebuia să preexiste pronunţării hotărârii de condamnare, însă să nu fie cunoscută de instanţa de judecată.

De altfel, din verificări a rezultat că anterior petenta a solicitat revizuirea aceleiaşi hotărâri, invocând incidenţa cazurilor prevăzute de art. 394 alin.1 lit.a, b şi e din Codul de procedură penală, cererea fiind soluţionată prin sentinţa penală nr. 65 din 16 martie 2009 pronunţată în dosarul nr. 551/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 2504 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală.

În mod evident, invocarea de către petentă, prin prezenta cerere de revizuire, a apariţiei unui nou act normativ, respectiv a Legii nr. 221/2009, care prin dispoziţiile sale înlătură de drept efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic, se subsumează motivării cererii anterioare asupra căreia instanţa s-a pronunţat, hotărârea fiind definitivă.

Totodată, Curtea a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată de petentă prin care solicită trimiterea cauzei la procuror pentru a efectua cercetări în conformitate cu dispoziţiile art. 399 din Codul de procedură penală şi în ceea ce priveşte temeiul prevăzut de art. 394 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală, în contextul în care acesta a fost analizat prin prisma împrejurării noi invocate de petentă şi anume apariţia Legii nr. 221/2009.

Împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă, a declarat recurs revizuenta Vulcănescu Rodica-Smaranda, solicitând casarea sentinţei şi, în rejudecare admiterea cererii de revizuire, considerând ca fiind îndeplinite cerinţele legii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 385 alin.1 din Codul de procedură penală, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

În cauza dedusă judecăţii, revizuenta a invocat – ca temei al cererii – intrarea în vigoare a Legii nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, ori această împrejurare nu poate fi asimilată unei „împrejurări noi” în sensul cerut de dispoziţiile art. 334 alin.1 lit.a din Codul de procedură penală.

Prin legea enunţată anterior, au fost înlăturate de drept, toate efectele hotărârilor judecătoreşti de condamnare cu caracter politic.

Scopul legii a fost acela de a fi acordate persoanelor persecutate pentru motive politice mai multe drepturi, astfel că prin Decretul Lege nr. 118 din 30 martie 1990, respectiv O.U.G. nr. 214/1999 au fost stabilite modalităţile de acordare a calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă şi drepturile aferente.

Prin acordarea acestui statut, a fost recunoscut faptul că aceste persoane au acţionat legitim la momentul săvârşirii faptelor pentru care s-a dispus condamnarea lor în timpul regimului comunist.

Nefiind o împrejurare nouă în sensul cerut de lege, cererea de revizuire invocată de petiţionara Vulcănescu Rodica-Smaranda este, evident, inadmisibilă.

Nu pot fi incidente în cauză nici celelalte cazuri de revizuire prevăzute în art. 394 din Codul de procedură penală.

Astfel cu privire la cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit.b din Codul de procedură penală – săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă se dovedeşte prin hotărâre judecătorească s-au ordonanţa procurorului, dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei, când instanţa sau procurorul nu poate sau nu a putut examina fondul cauzei, situaţia menţionată se constată în procedura revizuirii – Înalta Curte reţine că sunt îndeplinite cerinţele legii în condiţiile în care din dispoziţiile martorilor Lăţea Constantin şi Moldovan Silviu nu au rezultat aspecte care să permită reţinerea săvârşirii infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În fine, nici cazul prevăzut la art. 394 alin.1 lit.e din Codul de procedură penală, nu este incident în cauză, în condiţiile în care prin decizia nr. 21 din 11 noiembrie 1946 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie, inculpatul Vulcănescu Ion a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omisiunea denunţării complotului, iar prin sentinţa penală nr. 699 din 6 iulie 1980 a Tribunalului Militar Bucureşti, a fost condamnat pentru iniţierea şi organizarea grupului „Graiul Sângelui”.

Totodată, prin sentinţa penală nr. 699/1950 a Tribunalului Militar Bucureşti s-a dispus condamnarea şi pentru fapte săvârşite după executarea pedepsei dispusă prin Decizia nr. 2/1946 a Curţii Militare de Casaţie şi Justiţie.

Se impune a se reţine faptul că, anterior, prin sentinţa penală nr. 65 din 16 martie 2009, aplicată de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia penală nr. 2504 din 30 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost respinsă o altă cerere de revizuire, fiind reţinute dispoziţiile art. 394 alin.1 lit.a, b şi e din Codul de procedură penală.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 385 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara Vulcănescu Rodica-Smaranda împotriva sentinţei penale nr. 302/F din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

În temeiul art. 192 alin.2 din Codul de procedură penală va obliga recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Vulcănescu Rodica-Smaranda împotriva sentinţei penale nr. 302/F din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2011 (…)

* S-a desfiinţat de către regimul Iliescu în 2004, în ultimul an, ultimele luni, când dosarul dr. I.D. Vulcănescu se afla în analiză la Parchetul General.

Sursa: IDVulcanescu.Ro

Ion D Vulcanescu

Dosarul I.D. Vulcanescu – HOTARARI JUDECATORESTI

Lasă un răspuns Anulează răspuns

Sunt cel ce sunt