ALTE HOTĂRÂRI JUDECĂTOREŞTI

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

dosar nr. 567/2/2013

 

ÎNCHEIERE

Şedinţa publică de la 11 iunie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE                        ROMEO GLODEANU

JUDECĂTOR                                    ALINA DIANA ŞTEFAN

GREFIER                               ŞTEFANIA TELEMAN

 

Pe rol soluţionarea, după casarea cu trimitere spre rejudecare, cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA împotriva sentinţei civile nr. 290/01.03.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă în dosarul nr. 14555/3/2004, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi HOLDEVICI IRINA ALICE, BURULEAN VASILE ALEXA, BUDILEANU GHEORGHE şi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, având ca obiect: pretenţii.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că:

- apelanta-reclamantă a depus la dosarul cauzei la data de 27.05.2913 interogatoriul pentru intimatul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, precum şi cerere prin care s-a indicat adresa DGP a Municipiului Bucureşti, ataşând un CV al ofiţerului Lupu Nelu;

- interogatoriul formulat de apelanta-reclamantă pentru intimatul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE a fost transmis acestuia, conform dispoziţiilor Curţii, la data de 29.05.3013;

- apelanta-reclamantă a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanţei, la data de 04.06.2013, un set de înscrisuri – filele 57-88, precum şi copii ale acestora în vederea comunicării;

- la data de 11.06.2013, s-a depus la dosarul cauzei din partea intimatului MINISTERUL AFACERILOR INTERNE punctul de vedere cu privire la interogatoriul apelantei-reclamante – fila 93;

Procedura de citare a martorului Lupu Nelu a fost restituită cu menţiunea „nu figurează”.

Curtea reţine că la termenul anterior s-a admis, la solicitarea apelantei-reclamante proba cu interogatoriul intimaţilor, sens în care pune în vedere acesteia să le depună la dosarul cauzei în vederea administrării probei încuviinţate anterior.

Apelanta-reclamantă depune la dosarul cauzei interogatoriile formulate pentru intimaţii Burulean şi Holdevici.

Curtea procedează la identificarea intimatului BURULEAN VASILE ALEXA, acesta legitimându-se cu cartea de identitate, datele acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de şedinţă şi procedează la administrarea interogatoriului formulat de apelanta-reclamantă pentru acest intimat, constatând că acesta cuprinde un set de 12 întrebări.

Mandatarul apelantei-reclamante, faţă de împrejurarea că Curtea urmează a proceda la interogarea intimatului BURULEAN VASILE ALEXA, solicită a se aprecia dacă se impune ca intimata HOLDEVICI IRINA ALICE să rămână în sala de judecată în timpul administrării probei cu interogatoriu a intimatului Burulean Vasile Alexa.

Curtea, faţă de observaţia mandatarului apelantei-reclamantă, arată că potrivit dispoziţiilor procedurale nu se impune scoaterea intimatei Holdevici Irina Alice în afara sălii de judecată pe timpul administrării interogatoriului intimatului Burulean Vasile Alexa, dispoziţia invocată de mandatarul apelantei-reclamante referindu-se doar la martori nu şi persoanelor citate personal la interogatoriu.

Curtea, conform dispoziţiilor procedurale procedează la interogarea intimatului Burulean Vasile Alexa, punând în vedere părţilor că eventualele obiecţiuni să fie formulate la finalul interogatoriului.

După epuizarea setului de 12 întrebări propuse în interogatoriul luat intimatului-pârât Burulean Vasile Alexa, mandatarul apelantei-reclamante arată că are o obiecţiune cu privire la răspunsul consemnat la întrebarea nr. 10, în sensul că partea a răspuns „NU CUNOSC”, iar Curtea a consemnat faptul că răspunsul este „NU”, sens în care apreciază că acesta nu este răspunsul părţii interogate ci o concluzie a preşedintelui completului de judecată, respectiv răspunsul acestuia.

Curtea ia act de obiecţiunea formulată de mandatarul apelantei-reclamante cu privire la răspunsul dat de partea interogată la întrebarea nr. 10, urmând a solicita o precizare persoanei interogate cu privire la sesizarea mandatarului apelantei-reclamante şi potrivit dispoziţiilor art. 221 Cod procedură civilă, înmânează interogatoriul intimatului Burulean Vasile Alexa spre lecturare şi semnare. Atrage atenţia acestuia asupra faptului că, în măsura în care apreciază că se impune efectuarea unor completări cu privire la răspunsul aferent întrebării cu nr. 10, astfel cum a fost consemnat are obligaţia de a semna şi această adăugire.

Intimatul Burulean Vasile Alexa arată că la întrebarea nr. 10 răspunde cu „nu cunosc”.

Curtea procedează la identificarea intimatei HOLDEVICI IRINA ALICE, aceasta legitimându-se cu cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul grefierului de şedinţă şi procedează la administrarea interogatoriului formula de apelanta-reclamantă pentru această intimată, constatând că acesta cuprinde un set de 43 întrebări.

Curtea, în raport de conţinutul întrebării nr. 24, în raport de dispoziţiile art. 218 Cod procedură civilă, respinge această întrebare faţă de împrejurarea că nu are legătură cu fapte personale ale părţii.

După epuizarea setului de 43 întrebări propuse în interogatoriul luat intimatei-pârâte Holdevici Irina Alice, apărătorul acesteia – avocat Negru Mariana, în raport de conţinutul întrebării nr. 15, solicită a se reţine că recursul la care se face referire în cuprinsul acestei întrebări, nu este formulat de parte personal, ci chiar de către sine, ca avocat angajat al părţii, conform delegaţiei existente la dosarul cauzei, iar afirmaţiile făcute în cuprinsul acestui recurs aparţin avocatului şi nu părţii personal pe care a reprezentat-o.

Mandatarul apelantei, faţă de precizarea apărătorului intimatei-pârâte Holdevici Irina Alice, solicită a se reţine de către Curte faptul că partea îşi însuşeşte afirmaţiile apărătorului din recursul depus în dosarul nr. 165/2/2011, acestea fiind făcute în baza mandatului de reprezentare dat avocatului (v. CAB de la pag. 198 şi urm.).

Curtea acordă cuvântul apelantei-reclamante cu privire la obiecţiunile pe care le înţelege să le formuleze cu privire la răspunsurile date la întrebările din interogatoriul luat intimatei-pârâte Holdevici Irina Alice.

Apelanta-reclamantă, referitor la răspunsul dat de intimata Holdevici la întrebarea nr. 12, în ipoteza furnizată de persoana interogată solicită a se preciza de către acesta numele celorlalte persoane presupuse că au informat securitatea cu privire la ascultarea postului de radio „Europa Liberă”, aflate în anturajul lui Ion Vulcănescu şi motivul pentru care în procesul verbal nu apar menţionate alte nume.

Intimata Holdevici Irina Alice, prin apărător ales, faţă de obiecţiunea apelantei-reclamante, arată că această întrebare trebuie adresată organelor de miliţie.

Curtea, referitor la această obiecţiune, dispune respingerea acesteia întrucât nu vizează un fapt personal al persoanei interogate, ci are în vedere modul în care s-a întocmit un anume proces-verbal de către organele de miliţie/ securitate, fiind un fapt personal al celor care l-au întocmit.

Apelanta-reclamantă arată că are de formulat obiecţiuni cu privire la răspunsul dat la întrebarea nr. 15.

Curtea, întrucât obiecţiunea nu este formulată în mod clar, atrage atenţia apelantei-reclamante că poate formula observaţii în cuprinsul concluziilor pe fond cu privire la toate răspunsurile date de parte, punând în vedere acesteia că nu este posibilă schimbarea acestora şi că nu este posibilă comentarea acestora.

Apelanta-reclamantă arată că mai are obiecţiuni referitoare la răspunsurile date la întrebările nr. 23 şi 24, referitoare la răspunsurile date în legătură cu interviul dat în „Puterea”, precizând că în cuprinsul întrebărilor menţionate sunt pasaje citate din interviul dat de intimata Holdevici ziarului „Puterea”, apreciind că este important ca aceasta să precizeze care este legătura, în raport de afirmaţiile făcute, între „tantra” şi „detaliile intime”. În acest sens precizează că întrebarea nr. 24 nu ar fi trebuit respinsă.

Apărătorul intimatei-pârâte Holdevici solicită a se reţine că citatul din interviu nu este exact, afirmaţiile părţii pe care o asistă nefiind în sensul celor susţinute de apelanta-reclamantă, sens în care solicită a se pune în vedere apelantei să prezinte interviul din „Puterea”, or să indice fila la care acesta se regăseşte la dosarul cauzei, spre o corectă redare. Mai arată că aceste afirmaţii reprezintă opinia părţii şi nu se poate preciza de apelantă când au fost făcute, în condiţiile în care procesul a fost început în anul 2004.

Curtea, faţă de obiecţiunile apelantei, constată că întrebarea nr. 24 a fost respinsă, măsură asupra căreia nu poate reveni.

Curtea, potrivit art. 221 pct.1 Cod procedură civilă, procedează la semnarea interogatoriului cuprinzând răspunsurile la setul de 43 de întrebări adresate intimatei-pârâte Holdevici Irina Alice, de către Preşedintele completului de judecată, de către grefierul de şedinţă, precum şi de către partea interogată, după lecturarea acestuia.

Curtea, referitor la posibilitatea audierii încă a unui martor, menţionat într-unul din înscrisurile depuse la dosar de către apelantă, în a se face menţiune despre posibilitatea audierii unui adjunct al Directorului SRI, solicită apelantei să precizeze dacă îşi mai menţine această solicitare.

Apelanta precizează că îşi menţine această cerere, precizând că în anul 1997 a chemat în judecată Serviciul Român de Informaţii întrucât potrivit regulamentului intern din structurile acestuia nu puteau face parte persoane care anterior au încălcat drepturile omului, acesta susţinând că intimata Holdevici este în structura Institutului Naţional. Pe de altă parte, ascensiunea intimatei Holdevici în SRI, dovedită acum că a încălcat drepturile omului este suspicioasă. Astfel, solicită audierea domnului George Viorel Voinescu, adjunct al directorului SRI.

Curtea, faţă de această solicitare acordă cuvântul intimaţilor.

Intimata Holdevici, prin apărător ales, arată că nu prezintă relevanţă audierea acestui martor, atât timp cât Serviciul Român de Informaţii nu este parte, faţă de acesta renunţându-se la judecată şi nu vede importanţa audierii acestuia în raport de obiectul cauzei.

Curtea, referitor la solicitarea încuviinţării probei testimoniale la solicitarea apelantei-reclamante, respectiv a adjunctului directorului SRI, o respinge ca nefiind utilă cauzei, depoziţia acestuia neprezentând relevanţă în raport de obiectul prezentei cauze, reţinând că faţă de această parte s-a renunţat la judecată, iar pe de altă parte, probele au fost încuviinţate la termenul anterior, la care s-a consemnat că există posibilitatea încuviinţării a unui alt martor în măsura în care din dezbateri ar rezulta această necesitate şi utilitate.

Apelanta solicită a se reţine că există o legătură între Serviciul Român de Informaţii şi Holdevici, având în vedere că acesta este general în rezervă al SRI, apreciind că este necesar a se reţine că acesta face parte din SRI deşi potrivit regulamentelor nu pot face parte din structura SRI persoane care au încălcat drepturile omului.

 

C U R T E A,

 

Faţă de neprezentarea martorului citat la acest termen urmează a dispune în temeiul art. 188 alin.1 Cod procedură civilă emiterea unui mandat de aducere către Poliţia sector 3, cât şi către Secţia de Poliţie nr. 10, în raza căreia se află sediul DGP a Municipiului Bucureşti, pentru aducerea martorului Lupu Nelu, în cuprinsul mandatelor de aducere urmând a se menţiona funcţia pe care o ocupă acesta şi locul de muncă, respectiv Calea Victoriei nr. 17-29, sector 3;

Pentru a da posibilitate apelantei-reclamante să-şi precizeze, în scris, poziţia faţă de răspunsul dat de intimatul MAI la interogatoriul formulat;

 

DISPUNE:

 

Pune în vedere apelantei-reclamante să depună la dosarul cauzei, în scris, punctul său de vedere cu priire la răspunsul dat de intimatul-pârât MINISTERUL AFACERILOR INTERNE referitor la interogatoriul propus acestuia.

În vederea emiterii unor mandate de aducere a martorului Lupu Nelu, comisar-şef de poliţie, fost şef al Secţiei 15 Poliţie, în prezent adjunct al Directorului General al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti – Calea Victoriei nr. 17-19, cu menţionarea funcţiei actuale şi a locului de muncă către Poliţia sectorului 3 şi către Secţia 10 Poliţie.

În vederea administrării probei testimoniale,

Amână judecarea cauzei la 3.09.2013 – C5A, cam. E.119, ora 12⁰⁰, pentru când se va cita intimatul Budileanu Gheorghe, restul părţilor având termen în cunoştinţă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 11 iunie 2013.

 

CAB, S. VII-A CIVILĂ

dosar nr. 567/2/2013

DECIZIE Nr. 2/2013

Şedinţa publică de la 10 Septembrie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE            ROMEO GLODEANU

JUDECĂTOR                        ALINA DIANA ŞTEFAN

GREFIER                   ŞTEFANIA TELEMAN

 

Pe rol pronunţarea, după casare cu trimitere spre rejudecare, a cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA împotriva sentinţei civile nr. 200/01.03.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă în dosarul nr. 14555/3/2004, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi HOLDEVICI IRINA ALICE, BURULEAN VASILE ALEXA, BUDILEANU GHEORGHE şi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, având ca obiect: pretenţii.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la 03.09.2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată şi care face parte integrantă din prezenta şi când, Curtea, la solicitarea apelantei, a dispus amânarea pronunţării în vederea depunerii de concluzii scrise, la data de 10.09.2013.

 

C U R T E A,

 

Deliberând asupra apelului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09.11.2004 pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă sub nr. 14555/3/2004, reclamanta Vulcănescu Rodica-Smaranda a chemat în judecată pe pârâţii Cristu Aurelia, Lungu Ion, Grădinaru Daniel, Tiţa Siteanu Mioara, Iancu Ana Hermina, Rotaru Cristina, Vasile Francesca Maria, Holdevici Irina Alice, Burulean Vasile Alexa, Deleanu Vasile, Veltănescu Mihai, Grigoriu Ionel, Gheorghe Vasile, Truşcă Gheorghe, Anghel Ion, Lupu Vasile, Covaci Adrian, Matei Ion, Sorescu Dumitru, Mihăilă Lucian, Budileanu Gheorghe, Şipoteanu Ioana Cleopatra, Constantin Graţiela şi Costache Antonela, solicitând să fie obligaţi la plata sumei de 1 miliard o sută mii lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale, daune materiale şi daune interese.

La data de 07.02.2005 reclamanta a formulat o precizare a acţiunii, solicitând obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului material şi moral pe care l-a suferit ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de pârât prin aprecierile calomnioase la adresa sa în sensul că ar fi „nebună” prin denigrarea şi calomnierea de către comunişti şi structurile lor opresive a soţului său care făcea parte din rezistenţa anticomunistă dar şi a reclamantei în calitate de soţie şi colaboratoare a acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 290 din 01.03.2010, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta Vulcănescu Rodica-Smaranda în contradictoriu cu pârâţii Lungu Ion, Cristu Aurelia, Tiţa Siteanu Mioara, Holdevici Irina Alice, Burulean Vasile Alexa, Gheorghe Vasile, Budileanu Gheorghe şi Ministerul Internelor şi Reformei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a considerat că acţiunea reclamantei nu este întemeiată, în speţă nefiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale reglementate de prevederile art. 998-999 din Codul civil, respectiv existenţa unui prejudiciu suferit de reclamantă, a unor fapte culpabile săvârşite de pârâţi, legătura de cauzalitate dintre aceste fapte şi prejudiciu, precum şi vinovăţia ce incumbă pârâţilor.

În procesul civil sarcina probei revine reclamantului care promovează cererea de chemare în judecată, conform dispoziţiilor art. 1169 Cod civil.

În aceste condiţii, instanţa nu a înlăturat alegaţiile făcute de reclamantă câtă vreme ele nu sunt susţinute de probe concludente în acest sens.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, reclamanta Vulcănescu Rodica-Smaranda a declarat apel la data de 18.06.2010, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale la dat de 2.08.2010, sub nr. 14555/3/2004.

Prin motivele de apel întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 282 şi 298 din Codul de procedură civilă, apelanta-reclamantă critică hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi admiterea acţiunii.

Arată apelanta-reclamantă că instanţa de fond nu a admis proba cu interogatoriul pârâţilor şi nici proba cu martori care ar fi fost concludentă pentru stabilirea răspunderii civile delictuale a pârâţilor. Din acest motiv, nici concluziile instanţei de fond nu sunt pertinente întrucât lipseşte un element esenţial pentru stabilirea adevărului.

De asemenea, deşi la dosar erau înscrisuri care dovedeau vinovăţia pârâţilor, instanţa nu le-a luat în considerare, respingând şi cererea de înscriere în fals.

La datele de 4.10.2010, 22.10.2010, respectiv 1.11.2010, intimaţii-pârâţi Ministerul Administraţiei şi Internelor, Burulean Vasile Alexa şi Holdevici Irina Alice au formulat întâmpinări, solicitând respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.

Prin decizia civilă 31/A/ din data de 3.11.2010, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat du Vulcănescu Rodica-Smaranda, domiciliată în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 290 din data de 1.03.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă în dosarul nr. 14555/3/2004, în contradictoriul cu intimaţii-pârâţi Budileanu Gheorghe, domiciliat în Bucureşti, Burulean Vasile Alexa, domiciliat în Bucureşti, Cristu Aurelia, domiciliată în Bucureşti, Gheorghe Vasile, domiciliat în Bucureşti, Holdevici Irina Alice, domiciliată în Bucureşti, Lungu Ion, domiciliat în Bucureşti, Tiţa Siteanu Mioara, domiciliată în Bucureşti şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu sediul în Bucureşti, str. Piaţa Revoluţiei nr. 1A, sector 1.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel examinând motivele de apel faţă de hotărârea atacată, verificând stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, astfel cum dispune art. 295 Cod de procedură civilă, a constatat apelul nefondat pentru următoarele considerente:

În esenţă, reclamanta a chemat în judecată mai mulţi pârâţi, în calitate de lucrători ai fostei securităţi, ai structurii organelor de poliţie, precum şi în calitate de magistraţi, avocaţi, solicitând acestora despăgubiri pentru repararea prejudiciului material şi moral ce i-a fost cauzat prin acţiunile anticomuniste îndreptate împotriva sa şi a soţului său, defunctul Ion Vulcănescu, respectiv prin hotărârile pronunţate în litigiile penale promovate pe rolul instanţelor.

Pe parcursul judecăţii reclamanta a înţeles să renunţe la judecata faţă de o parte din pârâţi.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta afirmă că este văduva lui Vulcănescu Ion, fost deţinut politic anticomunist, este unic moştenitor al acestuia, beneficiind de prevederile Decretului-Lege nr. 118/1990. Expunând temeiurile de fapt ale pretenţiei sale, reclamanta arată că a fost ameninţată de mai mulţi vecini că o să-şi piardă locuinţa, motiv pentru care a formulat plângeri penale împotriva acestora în cadrul cărora s-au făcut dovezi despre acţiunile unor pârâţi în calitate de informatori ai fostei securităţi care strângeau dovezi despre activitatea sa şi a fostului soţ.

Ca temei de drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 998-999 Cod civil, precum şi art. 1003 Cod civil, iar pentru atragerea răspunderii Ministerului Administraţiei şi Internelor a invocat dispoziţiile art. 1000 alin.1 Cod civil.

Instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, nefiind dovedită existenţa prejudiciului, a faptei ilicite a pârâţilor, a vinovăţiei acestora, precum şi a raportului de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

În apel, singurele critici invocate de reclamantă sunt cele care privesc mijloacele de probă solicitate instanţei, respectiv proba cu interogatoriul pârâţilor, proba testimonială şi proba cu înscrisuri.

În absenţa oricărei dezvoltări a acestor critici de apel, Curtea consideră că tribunalul a soluţionat în mod corect cauza, probele propuse de reclamantă nefiind utile, în sensul prevăzut de art. 167 Cod de procedură civilă. Potrivit acestui text de lege, dovezile se pot încuviinţa nmai dacă pot să aducă dezlegarea cauzei şi aflarea adevărului.

În cauză însă, la termenul de judecată din 16.03.2009, reclamanta a cerut încuviinţarea probei cu interogatoriul pârâţilor pentru ca aceştia să arate dacă au fost forţaţi să dea declaraţiile calomnioase la adresa sa. Prin urmare, interogatoriul viza lămuriri asupra afirmaţiilor atribuite pârâţilor şi cuprinse în diversele note informative întocmite, astfel cum susţine apelanta, iar nu fapte personale ale pârâţilor şi care ar fi lămurit cauza. Cum proba a fost solicitată fără respectarea condiţiilor prevăzute de art. 216 Cod de procedură civilă, în mod corect a apreciat prima instanţă că interogatoriul nu era util soluţionării pricinii.

În egală măsură, nici proba testimonială solicitată la acelaşi termen de judecată nu era pertinentă, martorii propuşi pentru lămurirea „situaţiei de fapt” neputând susţine ori combate afirmaţiile pârâţilor din cuprinsul unor înscrisuri. Este cunoscut că martorii nu pot proba peste conţinutul unui înscris, astfel cum prevede art. 1191 alin.2 Cod civil.

În fine, Curtea va înlătura şi critica referitoare la necercetarea falsului declarat în şedinţa publică din 7.12.2009 împotriva înscrisului comunicat cauzei la data de 16.11.2009 de Patriarhia Română – Cancelaria Sfântului Sinod. Înscrisul declarat fals reprezintă o fişă de apreciere pe anul 1987 a numitei Vulcănescu Rodica-Smaranda, întocmită de consilierul patriarhal Alexandru Tudor din cadrul Patriarhiei Române – Sectorul Relaţii Externe Bisericeşti. Autor al falsului a fost indicat de reclamantă numitul Alexandru Tudor.

Tribunalul a respins cererea, apreciind că nu este caz de cercetare penală, măsură corectă câtă vreme reclamanta este nemulţumită de conţinutul textului şi aprecierile făcute la adresa sa, fără a susţine vreo contrafacere a scrisului ori semnăturii.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că acţiunea în răspundere civilă delictuală a fost corect soluţionată, iar motivele de apel au fost respinse în conformitate cu art. 296 Cod de procedură civilă.

Împotriva acestei decizii, la data de 4.01.2011 a declarat recurs reclamanta Vulcănescu Rodica-Smaranda, care a fost înregistrat la data de 21.03.2011 pe rolul Curţii Supreme de Justiţie sub nr. 14555/3/2004.

Prin decizia civilă nr. 4517/R/ din data de 15 iunie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia I-a Civilă a luat act de renunţarea la judecata acţiunii formulată de reclamanta Vulcănescu Rodica-Smaranda faţă de pârâţii Gheorghe Vasile, Lungu Ion, Cristu Aurelia şi Tiţa Siteanu Mioara; a admis recursul declarat de reclamanta Vulcănescu Rodica-Smaranda împotriva deciziei civile nr. 31/A din 3 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale; a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

Prin aceeaşi decizie, a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii din 19 ianuarie 2011 pronunţată în acelaşi dosar de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a decide astfel, instanţa a recurs, analizând cele două recursuri declarate de reclamantă, din perspectiva art. 304 pct.7 şi 9 Cod procedură civilă, Înalta Curte a constatat că recursul declarat împotriva deciziei este fonda, iar cel declarat împotriva încheierii din 19.01.2011 este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul exercitat împotriva deciziei nr. 31/A/3.11.2010 a constatat următoarele:

Referitor la încălcarea rolului activ al instanţei în dezlegarea pricinii şi aflarea adevărului, reglementat de art. 129 alin.5 Cod procedură civilă, în forma anterioară, determinat de ignorarea probatoriului solicitat de apelanta-reclamantă, inclusiv sub aspectul nedezbaterii acestuia, susţinerea trebuie analizată nu din perspectiva principiului amintit, ci din perspectiva normelor de drept procesual, care prevăd obligaţia instanţei de a se pronunţa motivat asupra tuturor cererilor cu care a fost investită, în consecinţă şi asupra cererii de probe solicitate de părţi.

Din această perspectivă, susţinerile recurentei sunt neîntemeiate.

La termenul din 3.11.2010, când cauza a rămas şi în pronunţare, apelanta reclamantă a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul intimaţilor pârâţi Burulean Vasile Alexa, Holdevici Irina Alice, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Budileanu Gheorghe, instanţa punându-le în dezbaterea părţilor şi respingându-le motivat, după cum rezultă din partea introductivă a deciziei recurate.

Astfel, proba cu interogatoriu a fost respinsă „întrucât această probă poate fi administrată atunci când priveşte fapte personale ale părţilor, care pot duce la dezlegarea pricinii, iar nu atunci când se tinde la lămurirea opiniilor exprimate de acestea”.

În ceea ce priveşte înscrisurile solicitate, instanţa a reţinut că „acestea nu sunt utile întrucât privesc alte persoane decât cele în cauză”.

Nu se poate considera, în consecinţă, că instanţa ar fi încălcat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare referitori la dezbaterea probelor şi nici că nu s-ar fi pronunţat motivat pe această cerere, consemnarea susţinerilor părţilor asupra probelor şi a soluţiei instanţei fiind făcută în practicarea hotărârii, deoarece, cum s-a arătat mai sus, la acelaşi termen, pricina a rămas în pronunţare.

Este adevărat că prin cererea scrisă depusă la termenul menţionat mai sus, apelanta-reclamantă a solicitat şi audierea unui martor, dar, cu ocazia dezbaterilor orale asupra probelor, nu a insistat în admiterea şi administrarea probei testimoniale, astfel încât instanţa nu era obligată să se pronunţe asupra acestui mijloc de probă.

În ceea ce priveşte cererea de amânare a cauzei formulată de apelantă pentru a lua cunoştinţă de întâmpinări, aceasta a fost în mod corect respinsă de Curte, faţă de faptul că au fost depuse în termen, motiv pentru care apelanta avea posibilitatea să efectueze propriile demersuri în vederea cunoaşterii conţinutului lor. În plus, cauza a fost lăsată la a doua strigare, asigurându-se astfel apelantei posibilitatea de a lua cunoştinţă de întâmpinările depuse, partea menţionată exprimându-şi şi punctul de vedere în scris asupra apărărilor formulate de intimaţii pârâţi.

Referitor la soluţia ce trebuia adoptată pe fondul cauzei, în raport de probele administrate, această critică nu are legătură cu considerentele avute în vedere de instanţa de apel la pronunţarea deciziei, care au vizat exclusiv aprecierea Curţii asupra legalităţii şi temeiniciei soluţiei de respingere a unor probe, de către prima instanţă, iar nu rezultatul interpretării probelor administrate în ceea ce priveşte soluţia pe fondul cererii de chemare în judecată.

Proba cu interogatoriul intimaţilor pârâţi a fost însă greşit respinsă de instanţa de apel, aspect care se verifică, însă nu din perspectiva rolului activ al instanţei, deoarece nu i se poate imputa acesteia ă nu ar fi supus dezbaterii necesitatea administrării probei, ci din perspectiva dispoziţiilor legale care guvernează admisibilitatea interogatoriului, proba fiind solicitată de apelantă.

Într-adevăr, potrivit art. 218 Cod procedură civilă, interogatoriul se va încuviinţa numai dacă vizează faptele personale ale părţii chemate la interogatoriu, fapte care să fie în legătură cu pricina, putând duce la dezlegarea ei.

Or, în esenţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor chemaţi la interogatoriu la despăgubiri pentru afirmaţii pretins calomnioase la adresa părţii şi a soţului acesteia, în prezent decedat.

După cum rezultă din consemnările instanţei cuprinse în partea introductivă a deciziei recurate, apelanta a solicitat administrarea interogatoriului a patru dintre intimaţii-pârâţi pentru a da explicaţii în legătură cu opiniile exprimate de aceştia referitor la starea psihică a părţii şi a soţului acesteia; exprimarea unui punct de vedere în legătură cu aspectul în discuţie constituie un fapt personal, ceea ce determină ca interogatoriul solicitat să fie admisibil în condiţiile art. 218 Cod procedură civilă. Exprimarea unei opinii reprezintă un fapt personal şi în măsura în care aceasta este consemnată în scris astfel încât soluţia instanţei de apel, de respingere a probei în integralitatea sa, deoarece nu ar viza fapte personale, este greşită. În cazul în care anumite întrebări din cuprinsul interogatoriului nu ar avea legătură cu fapte personale ale părţilor chemate la administrarea acestei probe urmează a fi respinse în urma cenzurii instanţei, dar proba ca atare, faţă de obiectul ei, astfel cum a fost individualizat de apelantă, îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 218 Cod procedură civilă.

Afirmaţiile părţilor în legătură cu starea de sănătate mentală şi comportamentul reclamantei şi a soţului său, chiar dacă sunt consemnate în înscrisuri, nu reprezintă acte juridice în sensul art. 1191 Cod civil, pentru ca instanţa de apel să verifice admisibilitatea acestei probe în raport de textul de lege sus-menţionat.

Prin urmare, în mod greşit, instanţa de apel a considerat că respingerea probei testimoniale de către prima instanţă este corectă.

În esenţă, instanţa de apel, respingând probele solicitate în această procesuală şi, totodată, considerând că proba testimonială a fost corect respinsă, în primă instanţă, nu a procedat la o reală cercetare a fondului cauzei, practic litigiul declanşat de această parte fiind soluţionat în absenţa administrării de probe în fazele procesuale anterioare, cu excepţia înscrisurilor depuse în dosarul instanţei de fond, la care oricum nici una dintre instanţe nu a făcut referire.

O asemenea modalitate de judecată a litigiului nu este în măsură să asigure îndeplinirea cerinţelor unui proces echitabil şi a unui real acces la justiţie în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 din Constituţia României, ceea ce va determina admiterea recursului, în baza art. 312 alin.1-3 şi 5 cu referire la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi curte de apel în vederea cercetării fondului cauzei, cu respectarea acestor cerinţe şi prin administrarea unui probatoriu (interogatoriul intimaţilor-pârâţi, proba testimonială, înscrisuri) care să conducă la stabilirea completă şi corectă a situaţiei de fapt, la care să fie verificate condiţiile răspunderii civile delictuale.

Analizând apelul civil de faţă prin prisma criticilor formulate pe calea prezentei căi de atac, având în vedere şi considerentele deciziei de casare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea reţine următoarele:

Prin acţiunea civilă promovată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 3.11.2004, apelanta-reclamantă Vulcănescu Rodica-Smaranda a pretins repararea de către mai multe persoane a prejudiciului moral suferit atât de către sine cât şi de către defunctul său soţ Vulcănescu D. Ion, ca urmare a acţiunilor calomnioase şi denigratoare întreprinse de-a lungul timpului de către aceste persoane.

Ulterior, pe parcursul prezentului litigiu, reclamanta a renunţat la judecarea cauzei în contradictoriu cu mai multe persoane dintre cele indicate iniţial în conţinutul cererii introductive, în cauză păstrându-şi calitatea de pârâţi doar intimaţii Budileanu Gheorghe, Buruleanu Vasile Alexa, Holdevici Irina Alice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor.

În drept, apelanta a invocat dispoziţiile art. 998, 999, 1000 alin.3 şi 1003 din Codul Civil, forma în vigoare la data sesizării instanţei.

La data de 7.02.2005, apelanta şi-a precizat acţiunea solicitând obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului material şi moral suferit ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de pârâţii-intimaţi prin aprecieri calomnioase şi prin denigrarea sa şi a soţului său de către fostele autorităţi comuniste, deoarece defunctul său soţ a fost un membru exponent al rezistenţei anticomuniste.

Cu privire la motivarea faptică a demersului său judiciar, apelanta a arătat, în esenţă, că intimaţii Holdevici Irina Alice şi Buruleanu Vasile Alexa au furnizat fostelor organe represive ale regimului comunist mai multe note informative, în calitate de colaboratori ai acestor organe, în care au relatat aspecte ce ţineau de viaţa de familie şi profesională a sa şi a defunctului său soţ Vulcănescu Ion, note informative în temeiul cărora au fost luate măsuri represive împotriva familiei sale, în special a fostului său soţ ce a cunoscut şi regimul de detenţie al închisorilor politice ale fostului regim aflat la putere în România până în luna decembrie 1989. Intimata a susţinut că măsurile represive au continuat şi după luna decembrie 1989, invocând în acest sens prezenţa în structurile actualului Serviciu Român de Informaţii a intimatei-pârâte Holdevici Irina Alice, ce a ajuns să deţină inclusiv gradul de general în această instituţie a statului.

În mod special cu referire la intimata Holdevici Irina Alice, apelanta indică decizia de condamnare a acesteia ca şi colaborator al fostei structuri a securităţii ca poliţie politică, respectiv decizia nr. 4978/12.04.2013, pronunţată irevocabil de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie în dosarul nr. 165/2/2011. Învederează faptul că decizia în cauză conţine aprecierea potrivit căreia faptele intimatei din prezenta cauză Holdevici Irina Alice, concretizate în notele informative adresate fostelor organe de securitate în legătură cu activitatea defunctului Vulcănescu Ion au îngrădit dreptul acestuia la viaţa privată, precum şi prevederile art. 17 şi 19 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile politice şi civile.

Cu privire la intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor precizează că acest minister nu a investigat corespunzător reclamaţia de furt adresată în cursul anului 1991 de către defunctul său soţ, obiectul acestui furt fiind rezolvarea Ecuaţiei lui Fermat, ulterior pe parcursul investigaţiilor efectuate (sau mai degrabă neefectuate), acest minister deviind cercetările spre investigarea stării sale de sănătate mintală.

Cu referire la ultimul intimat-pârât aflat în cauza pendinte, Budileanu Gheorghe, apelanta-reclamantă a precizat faptul că acesta, în calitate de şef secţie psihiatrie până în anul 2007 la Spitalul „Gheorghe Marinescu” din Bucureşti, a răspuns unei adrese a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în cadrul căreia a făcut afirmaţii legate de starea de sănătate mintală a sa, deşi adresa avea ca obiect doar comunicarea datelor ce rezultă din evidenţe medicale deschise pe numele său.

Astfel, după cum s-a arătat, angajarea răspunderii civile delictuale a celor patru intimaţi din prezenta cauză s-a solicitat pe temeiul dispoziţiilor art. 998, 999, Cod Civil (forma anterioară celei aflate în vigoare începând cu data de 1.10.2011) pentru intimaţii persoane fizice dar şi pentru intimatul MAI şi, respectiv, art. 1000 alin.3 din Codul Civil ce instituie răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său, suplimentar pentru intimatul Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Potrivit dispoziţiilor art. 998 Cod civil, „orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara”, art. 999 dispunând că „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi pe acela ce a cazat prin neglijenţa sau imprudenţa sa”.

Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale sunt necesare întrunirea a patru condiţii, respectiv: a) existenţa unui prejudiciu; b) existenţa unei fapte ilicite; c) existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; d) existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat. În plus, pentru întrunirea răspunderii civile delictuale a comitentului pentru fapta prepusului său trebuie dovedit raportul de prepusenie, precum şi săvârşirea faptei ilicite de către prepus în legătură cu funcţiile încredinţate de către comitent.

Pentru a analiza în ce măsură sunt întrunite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale, Curtea va porni de la expunerea globală efectuată de apelanta-reclamantă în legătură cu situaţia faptică de a generat prezentul litigiu. Astfel, apelanta a apreciat că prezentul dosar este unul cu conotaţii politice, diverse persoane fizice şi instituţii ale statului (MAI, SRI, fosta securitate din perioada comunistă) colaborând şi complotând, contrar chiar propriilor sarcini de serviciu, la compromiterea apelantei şi a defunctului său soţ, Vulcănescu D. Ion, din societate şi de la locul de muncă. toate acţiunile intimaţilor i-au adus un imens prejudiciu de ordin moral, precum şi unul patrimonial, concretizat în marginalizarea sa şi a defunctului său soţ în societate, dar şi în pierderea posibilei recunoaşteri internaţionale de către acesta din urmă, prin faptul că a fost privat de posibilitatea recunoaşterii ca fiind primul matematician ce a rezolvat Ecuaţia lui Fermat.

În raport cu aceste susţineri, Curtea constată că la dosar au fost administrate probatorii ce dovedesc următoarele: pentru intimata Holdevici Irina Alice instanţa de judecată, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat hotărârea de confirmare a acesteia de colaborator al fostei securităţi ca poliţie politică, decizia civilă nr. 4978/12.04.2013, pronunţată de dosarul nr. 165/2/2011.

Existenţa acestei hotărâri atrage desigur răspunderea legală a persoanei condamnate în conformitate cu menţiunile O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, precum şi o răspundere de ordin moral a persoanei deconspirate faţă de cele urmărite şi menţionate în notele informative prezentate fostei securităţi. Acest fapt nu poate determina, de plano, şi răspunderea civilă delictuală a fostului colaborator al securităţii faţă de persoanele urmărite.

Dacă condiţiile faptei proprii şi ale vinovăţiei ca element al răspunderii civile delictuale pot fi considerate îndeplinite, nu acelaşi lucru poate fi spus despre celelalte două condiţii ale răspunderii delictuale, în speţă condiţia prejudiciului cauzat celui pretins vătămat şi condiţia legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu. Dacă, în speţă, un prejudiciu delictual produs apelantei şi defunctului său soţ nu a fost dovedit, oricum, ca fiind produs în patrimoniul acestora ca urmare directă a notelor informative prezentate securităţii de intimata Holdevici, implicit nici legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu, Curtea reţine şi aspectul, deloc neglijabil, că eventualele repercusiuni produse celor urmăriţi informativ în perioada comunistă erau dispuse de organele statului de la acea vreme şi nu de către cei care informau diverse aspecte din viaţa celor urmăriţi. Aşadar, în cauză nu poate fi stabilită legătura directă de cauzalitate dintre fapta de a informa organele de securitate şi eventualele măsuri de represiune dispuse ulterior de către acestea.

În plus, din probele administrate în cauză rezultă că intimata Holdevici a prezentat doar aspecte referitoare la sănătatea psihică şi mentală a soţilor Vulcănescu, precum şi la practica privind domeniul yoga, domeniu practicat de fostul soţ al apelantei, aspecte ce nu sunt de natură a atrage, prin ele însele, anumite repercusiuni. Chiar dacă apelanta a indicat şi faptul că intimata Holdevici a informat organele fostei securităţi despre faptul că în casa sa şi a defunctului său soţ Vulcănescu Ion se asculta radioul Europa Liberă. Curtea reţine şi faptul că tot apelanta nu a indicat şi repercusiunea concretă suferită de familia sa ca urmare a acestei delaţiuni. [Ba da, cf. încheierii din 10 iunie 2013 – nota Vulcănescu Rodica-Smaranda]

Cât despre cariera ulterioară anului 1989 a intimatei Holdevici în structura Serviciului Român de Informaţii, se constată că nu a fost indicată şi fapta concretă a acesteia în calitatea sa de ofiţer SRI prin care să se aducă vreun prejudiciu familiei Vulcănescu.

Considerentele expuse cu privire la intimata Holdevici sunt deopotrivă valabile şi pentru intimatul Buruleanu Vasile Alexa. Acestuia i se impută de către apelantă prejudiciul produs ca urmare a două note informative transmise de acesta fostei securităţi din perioada regimului comunist în care se fac aprecieri cu privire la deviaţiile de comportament manifestate de apelantă, în cadrul primei note, precum şi cu privire la comportamentul straniu al aceleiaşi apelante care se preocupa de consumul unor ceaiuri bizare, lecturarea altor cărţi decât de efectuarea lucrărilor curente, având şi un regim de viaţă şi alimentar ieşit din comun.

Curtea identifică măsurile de represiune întreprinse de fostele organe ale securităţii ca urmare a acestor afirmaţii ale intimatului, iar apelanta nu a indicat în concret care sunt acţiune suferite din partea securităţii şi care au fost repercusiunile acestor acţiuni.

Referitor la situaţia intimatului Ministerul Administraţiei şi Internelor, Curtea reţine ca o eventuală neinvestigare a furtului rezolvării Ecuaţiei lui Fermat adus la cunoştinţă acestuia încă în cursul anului 1991 poate atrage, cel mult, răspunderea disciplinară a celor însărcinaţi cu lucrarea penală privind acest furt reclamat de către defunctul Vulcănescu Ion. Pretinsa faptă, comisă în modalitatea inacţiunii, nu este aptă prin ea însăşi a atrage răspunderea civilă delictuală a acestui minister, nici pentru fapta proprie, nici pentru fapta prepuşilor săi însărcinaţi cu investigarea lucrării penale. În plus, pe acest aspect, Curtea observă că reclamaţia adresată Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti de către defunctul Vulcănescu Ion în cursul anului 1991, fila 49 dosar apel, nu cuprinde sesizarea organelor de cercetare penală cu săvârşirea vreunei infracţiuni de furt, ci aducerea la cunoştinţa acestora a unui posibil act de vandalism, în speţă perforarea a două geamuri din camera afectată bibliotecii din domiciliul soţilor Vulcănescu cu o bilă metalică.

Apelanta nu a putut indica Curţii numărul pretinsului dosar penal deschis de organele de cercetare penală pentru investigarea furtului susţinut pe calea prezentei acţiuni şi nici care a fost rezultatul eventualelor cercetări întreprinse în cauză. Acest aspect, precum şi eventualele deviaţii ale anchetei penale către stabilirea stării de sănătate mentală a apelantei Vulcănescu Rodica-Smaranda, în măsura în care o nemulţumeau, puteau, eventual, atrage răspunderea disciplinară a lucrătorilor de poliţie însărcinaţi cu derularea anchetei respective, nefiind apte, însă, prin natura lor, a atrage răspunderea civilă delictuală a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În acord cu cele mai sus expuse, nici fapta imputată celui de-al patrulea intimat a cărei situaţie este examinată în cadrul prezentei proceduri judiciare, Budileanu Gheorghe, nu este aptă a genera răspunderea civilă delictuală a acestuia.

Faptul că în cadrul unui răspuns comunicat de acesta către Secţia 15 Poliţie din cadrul Poliţiei Sector 4 Bucureşti, fila 47 dosar apel, în calitatea sa de şef secţie în cadrul Spitalului Clinic Doctor Alexandru Obregia precizează că apelanta Vulcănescu Rodica s-a prezentat la un control în cadrul L.S.M.4 în cadrul căruia i s-a recomandat de către mediul psihiatru un control psihologic, nu întruneşte condiţiile faptei ilicite, condiţie a răspunderii civile delictuale. Intimatul, în calitatea sa de medic, nu a făcut altceva decât să comunice anumite date care rezultau din evidenţele medicale aflate la dispoziţie. Cel mult, astfel după cum s-a arătat şi pentru situaţia lucrătorilor M.A.I., fapta intimatului putea atrage răspunderea disciplinară a acestuia în ipoteza în care astfel de date medicale nu îi fuseseră solicitate, iar cele dezvăluite aveau şi un caracter confidenţial, ţinând de specificul relaţiei medic-pacient, aspect neîndeplinit în cauză.

Concluzionând asupra cauzei civile deduse judecăţii, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite cele patru elemente fundamentale ale răspunderii civile delictuale în sensul dispoziţiilor art. 998, 999 şi 1000 alin.3 Cod civil, fie integral pentru situaţia ultimului intimat examinat în cadrul prezentei proceduri, Budileanu Gheorghe, fie elementul prejudiciului şi al legăturii de cauzalitate faptă-prejudiciu pentru primii doi intimaţi a căror situaţie a fost examinată în cele ce preced, Holdevici Irina Alice şi Buruleanu Vasile Alexa, ori elementele faptei proprii sau a prepuşilor, prejudiciului şi legăturii de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu pentru Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Având în vedere aceste elemente lipsă în ceea ce priveşte situaţia fiecărui intimat sub aspectul întrunirii condiţiilor răspunderii civile delictuale în persoana acestora, Curtea nu poate efectua aplicabilitatea dispoziţiilor art. 225 din Codul de procedură civilă privind lipsa răspunsului la interogatoriu pentru intimaţii M.A.I. şi Budileanu Gheorghe.

În temeiul dispoziţiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat apelul promovat de apelanta Vulcănescu Rodica-Smaranda, cu consecinţa menţinerii ca temeinică şi legală a sentinţei civile apelate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

 

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de apel formulată de VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA, domiciliată în Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 290/1.03.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a Civilă în dosarul nr. 14555/3/2004, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi HOLDEVICI IRINA ALICE, domiciliat în Bucureşti, BURULEAN VASILE ALEXA, domiciliat în Bucureşti, BUDILEANU GHEORGHE, domiciliat în Bucureşti şi MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Revoluţiei nr. 1A, sector 1.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 10 Septembrie 2013.

 

Definitivă prin respingerea recursului cf. deciziei civile 934 din 20.03.2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin completul format din ELENA FLOAREA (Preşedinte), AURELIA RUSU şi DRAGU CREŢU. Nici unul din judecătorii din apel şi recurs nu consideră că încălcarea drepturilor omului este un prejudiciu!!!

 

 

 

CURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISRATIV ŞI FISCAL

dosar nr. 165/2/2011

SENTINŢA CIVILĂ NR. 6704

Şedinţa publică de la 14.11.2011

Curtea compusă din:

PREŞEDINTE            UNGUREANU DOINA

GREFIER                   TOADER DANIELA

 

Pe rol soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, în contradictoriu cu pârâta HOLDEVICI ALICE IRINA, având ca obiect: „acţiune în constatare”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, prin consilier juridic Marian Bărăscu şi intervenienta în interes propriu VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA, personal, lipsind pârâta HOLDEVICI ALICE IRINA.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că, intervenienta în interes propriu VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA a depus la dosar în data de 25.10.2011 înscrisuri, în 3 exemplare, prin serviciul registratură.

Părţile nu mai au cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat.

Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat, acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul, prin reprezentant, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, să se constate calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 2 lit.b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Intervenienta în interes propriu VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA, personal, solicită admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, să se constate calitatea pârâtei de colaborator al Securităţii, fiind îndeplinite dispoziţiile art. 2 lit.b) din O.U.G. nr. 24/2008, de asemenea.

Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise şi reţine cauza spre soluţionare pe fond.

 

CURTEA,

 

Deliberând, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 10.01.2011, reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII a introdus ACŢIUNE ÎN CONSTATARE, urmând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la această dată, să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe doamna HOLDEVICI Alice Irina.

Motivele acţiunii sunt următoarele:

În fapt, prin cererea nr. P 5185/09/17.11.2009, adresată C.N.S.A.S. de către Cotidianul «Evenimentul Zilei», s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calităţi de lucrător al Securităţii sau de colaborator al acesteia în ceea ce o priveşte pe doamna HOLDEVICI Alice Irina, la data cererii de membru fondator al Asociaţiei de Hipnoterapie şi Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală. Ţinând cont de prevederile art. 3 lit.y din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 formulată de către Cotidianul «Evenimentul Zilei» este legală.

Aşa cum rezultă şi din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/1/913/ 29.03.2010, şi din înscrisurile pe care le-a ataşat acţiunii, doamna HOLDEVICI Alice Irina a fost recrutată la data de 29.05.1984, sub numele conspirativ «HORIA», pentru încadrarea informativă a fostului şef al organizaţiei «GRAIUL SÂNGELUI», precum şi a altor persoane care au făcut parte din mişcarea «MEDITAŢIA TRANSCEDENTALĂ». La aceeaşi dată a semnat angajament olograf.

În concluzie, a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe doamna HOLDEVICI Alice Irina, analizând relevanţa, în lumina prevederilor art. 2 lit.b din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 a materialelor furnizate de domnia sa. După cum putem observa, norma citată descrie, sub aceeaşi denumire generică, 3 posibilităţi de relaţie benevolă cu structurile de represiune ale aparatului comunist, impunând îndeplinirea unor condiţii specifice fiecărei categorii.

Astfel, pentru colaborarea prin furnizare de informaţii trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

1. Informaţiile furnizate Securităţii, indiferent sub ce formă, să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În legătură cu această primă condiţie, observăm că potrivit cadrului legal, pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii este necesar doar ca materialele probatorii de tipul celor arătate în textele de lege, să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. De asemenea, a observat că interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit.b duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al securităţii persoanelor care, prin denunţurile lor, nu au menajat interesele celor denunţaţi deşi puteau şi, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice. Astfel, delimitând sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist, legiuitorul a urmărit ca pe de o parte să excludă denunţurile care, de obicei, rămâneau fără urmări asupra celui denunţat şi, pe de altă parte, să excludă şi denunţurile care ar fi putut avea urmări, dar care sunt compatibile cu principiile moralei publice într-o societate democratică. În consecinţă, dacă denunţarea unei conduite era potenţial nocivă pentru cel denunţat şi, în plus, un astfel de denunţ nu şi-ar mai avea rostul într-o orânduire democratică, rezultă că se află în faţa denunţării unei conduite potrivnice regimului comunist. O interpretare contrară, restrictivă, care ar înţelege prin „atitudini potrivnice regimului” doar manifestarea explicită a dorinţei persoanei denunţate de răsturnare a regimului comunist, este de neconceput pentru că ar institui o inegalitate de tratament cu privire la persoane care au denunţat în egală măsură atitudini a căror incriminare era tipică regimurilor dictatoriale (acte normative prin care se reglementau condiţiile prin care contactele cu cetăţenii străini erau legale sau prin care se reglementa dreptul la liberă circulaţie). Indiferent că se află în faţa unei delaţiuni care se referea la faptul că persoana denunţată critica regimul sau la împrejurarea că cel denunţat dorea să se stabilească într-un alt stat, ambele conduite fac parte din sfera manifestărilor potrivnice regimului întrucât ambele atitudini erau neagreate de regim, îngrădite de acesta şi, în schimb, permise într-o ordine democratică.

2. Informaţiile prevăzute la punctul 1 să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. De asemenea, având în vedere că legea cere numai „vizarea încălcării unor drepturi, iar nu încălcarea lor propriu-zisă”, s-a statuat că atât timp cât informaţiile erau apte de a produce o reacţie din partea Securităţii, iar informatorul ar fi trebuit să conştientizeze posibilitatea unei astfel de reacţii, condiţia vizării încălcării unor drepturi este realizată.

Securitatea română a demarat procedura de verificare a acestui cetăţean străin, instruind pârâta „ca sub hipnoză” să-l facă să relateze „pentru cine are preocupări informative”. Ca urmare a instructajului primit, sursa «HORIA», utilizând metoda hipno-analizei a solicitat pacientului să relateze în stare de hipnoză evenimente mai importante din biografia sa, aspecte ce au fost redate de pârâtă în nota informativă din 19.02.1988, vol. 2, f. 78.

Nu în ultimul rând a subliniat că şi materialele furnizate potrivit scopului recrutării îndeplinesc cerinţele impuse de legiuitor pentru reţinerea calităţii de colaborator. Astfel, referitor la delaţiunile pârâtei referitoare la fostul lider al mişcării «GRAIUL SÂNGELUI» relevantă este nota din 12.11.1989 în care pârâta relatează că nu i s-a permis să-l vadă pe ION VULCĂNESCU însă, în cursul discuţiilor cu soţia, aceasta a afirmat că „este persecutată de organele de securitate care i-au determinat pe şefii ei ierarhici să se poarte urât cu ea. Tot aceasta a afirmat că „în societatea socialistă de la noi din ţară s-a produs o evidentă degradare a valorilor morale şi că acest fapt va fi «plătit» în viitor de către poporul nostru”. Cu prilejul unei alte vizite a pârâtei la familia VULCĂNESCU semnalează că intrând în camera unde se afla Ion VULCĂNESCU „aceasta a închis imediat aparatul de radio care se afla fixat pe postul «Europa Liberă»”.

A arătat că importanţa informaţiilor furnizate de pârâtă a fost deosebit de importantă pentru organele de securitate, fapt ce justifică recompensarea acesteia cu bani sau cadouri valoroase astfel: 500 lei în 1985, cadou în valoare de 500 lei în 1985, 500 lei în 1988, 500 lei în 1989, respectiv 800 lei în 1989.

A considerat că este evident conţinutul anticomunist al materialelor citate, motiv pentru care conchidem că prima condiţie impusă de legiuitor pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii prin furnizare de informaţii este îndeplinită, conţinutul anticomunist al materialelor citate fiind evident.

Şi ce-a de-a doua condiţie este asigurată deoarece nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, pârâta a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunile sale se pot lua măsuri de urmărire şi verificare (încălcarea dreptului la viaţă privată) şi, prin urmare, a vizat această consecinţă. dat fiind că informaţiile furnizate puteau duce iar în speţa dată, chiar au dus la urmărirea pe motive politice a celor semnalaţi, se îndeplineşte şi cealaltă condiţie pusă de legiuitor pentru reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii, anume furnizarea de informaţii cu privire la situaţii neagreate de puterea totalitar comunistă. Astfel, urmare a celor relatate de pârâtă despre cetăţeanul din Guineea, acesta a fost luat în lucru la Direcţia a III-a. Referitor la informaţiile furnizate despre doamna M.S., a arătat că şi acestea au dus la „luarea în lucru a acestei persoane după obţinerea aprobării organelor de partid”. Potrivit consemnărilor ofiţerilor, această aprobare a fost obţinută persoana fiind, la data de 12.11.1989 deja lucrată prin dosar de urmărire informativă (vezi vol. 2, f. 15 şi 53). A arătat, de asemenea că, urmare a delaţiunilor pârâtei şi persoanele menţionate de aceasta ca făcând parte din anturajul doamnei M.S. au fost verificate şi luate în evidenţele securităţii. În plus, „a reuşit să pătrundă în intimitatea unei funcţionare a Ambasadei Greciei”, urmărită de Direcţia a III-a şi despre care a furnizat informaţii valoroase. Atât asupra lui Ion VULCĂNESCU, cât şi asupra altor persoane care făcuseră parte din mişcarea «MEDITAŢIA TRANSCEDENTALĂ», urmare a materialelor furnizate de Holdevici Alice Irina au îngrădit dreptul la dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor – art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe conţinutul articolelor: art. 3 lit.y, art. 2 lit.b), art. 8 lit.a), art. 11 alin.1 ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 293/2008, coroborate cu art. 31 alin.2, art. 35 alin.5, lit.a din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008, precum şi pe dispoziţiile articolului 112 al Codului de Procedură Civilă.

Pentru aceste motive a solicitat să se aprecieze asupra calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe doamna HOLDEVICI Alice Irina.

În dovedirea acţiunii, a înţeles să se folosească următoarele probe:

1. Nota de Constatare nr. DI/1/913/29.03.2010, aprobată de Colegiul C.N.S.A.S.;

2. Dosar nr. R 303383 (cota C.N.S.A.S.), integral;

3. Cererea de verificare nr. 5185/09/17.11.2009, adresată C.N.S.A.S. de către cotidianul «Evenimentul Zilei».

Materialele menţionate la punctul 2 respectă condiţiile puse de articolul 11 alineatul 3 al Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea 293/2008.

A depus prezenta cerere, precum şi actele folosite în dovedirea ei, în câte două exemplare.

VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA, în conformitate cu dispoziţiile art. 49, alin.(1) şi următorul Cod procedură civilă, în termen legal a formulat în interes propriu în acţiunea ce formează obiectul dosarului sus-rubricat, aflat pe rolul acestei instanţe, având ca reclamant pe C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâta HOLDEVICI IRINA ALICE, în cauza care are ca obiect constatarea de colaborator al securităţii ca poliţie politică, cf. O.U.G. nr. 24/2008.

Prin prezenta a solicitat ca în urma probatoriului ce îl voi administra în cauză, prin hotărârea ce veţi pronunţa să o declaraţi pe pârâtă colaborator al Securităţii ca poliţie politică pentru că a încălcat grav drepturile omului atât în timpul dictaturii comuniste cât şi după.

MOTIVELE PREZENTEI CERERI

Reclamantul a chemat-o în judecată pe HOLDEVICI IRINA ALICE pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, aceasta să fie declarată colaborator al Securităţii ca poliţie politică, întrucât a încălcat grav drepturile omului în mai multe situaţii printre care şi în cazul familiei dr. ION D. VULCĂNESCU.

Pârâta este o fostă elevă yoga a soţului său, în prezent decedat dr. ION D. VULCĂNESCU, fost deţinut politic, calitate în care a şi fost anchetat în anul 1977, când s-a dispus o anchetă împotriva lui şi a cercului lui de elevi, prieteni. În urma acestei anchete, pârâta a evitat să îi mai viziteze, urmând în totul indicaţiile primite de anchetatori care ne-au recomandat fiecăruia dintre noi să îl evităm pe fostul deţinut politic pentru că este „extrem de periculos”. După cum puteţi constata, nici cu acest prilej, ca anchetată, şi nici cu următoarele, ca informatoare, NU a menţionat că dr. VULCĂNESCU practica tantra. Această afirmaţie publică din mass-media este o altă minciună denigratoare la adresa soţului său, făcută în scopul de a-şi „justifica” turnătoriile, având în vedere proasta reputaţie a practicilor tantra. De asemenea, nici când este citat Gregorian Bivolaru într-una din notele informative, pârâta nu menţionează că ar fi fost elevul soţului său, cum nici nu era, chiar dacă se cunoşteau personal.

În timpul anchetării sale în afacerea MEDITAŢIA TRANSCEDENTALĂ a venit pentru a i se plânge dr. ION D. VULCĂNESCU de cele ce i se întâmplă, solicitând un sprijin moral care i-a fost acordat, soţul său încurajând-o în acţiunea pe care urma să o depună în justiţie pentru a-şi apăra drepturile. Totodată soţul său i-a arătat faptul că dacă din laşitate a evitat să-l contacteze după prima anchetă din 1977 pentru a nu-şi afecta ascensiunea socială, iată că această ascensiune i-a fost pusă în pericol de o altă situaţie. Parcă dorind a-l contrazice – atât ea cât şi şefii şi colaboratorii ei securişti români vor demonstra că această ascensiune socială nu va mai fi stopată.

După care a dispărut din nou şi nu a mai ştiut care este situaţia ei până în 1983, după ancheta Securităţii şi căsătoria noastră, când a revenit în anturajul nostru, invocând motive subiective (i s-a făcut dor de noi, e singură etc). Acestea au fost acceptate întrucât pârâta, prin mama ei, era o veche cunoştinţă de familie cu mama subsemnatei – cele două mame ale lor fiind prietene. A aflat mai târziu că nu a evitat nici această oportunitate pentru a-l denigra pe dr. VULCĂNESCU în faţa mamei sale, acesteia atrăgându-i-se atenţia asupra „pericolului” pe care el îl reprezenta pentru mine, cariera sa de ziaristă, dar şi ca om, fiind un destrăbălat şi un dominator.

Acestea, în timp ce mama ei îl vizita fără reţinere pe dr. VULĂNESCU şi acesta îi vizita familia, iar ea însăşi se fotografia alături de ei, insinuându-se. A apreciat că aceste calomnii perverse au contribuit la îmbolnăvirea mamei mele de „inimă rea” ceea ce i-a provocat şi decesul la 63 de ani. A menţionat că înainte de această savantă lucrătură împotriva mamei sale şi, implicit, a familiei sale, mama şi tatăl său nu numai că l-au primit pe dr. VULCĂNESCU la ei în casă şi la masă, ci au fost şi la lecţiile de yoga pe care le susţinea acesta la sala de sport a Universităţii de Drept.

A arătat în mod categoric că NU NUMAI CĂ NU NE-A SPUS CĂ NE TOARNĂ la Securitate şi să fie atenţi ce vorbesc sau ce fac ci, dimpotrivă, îi/ o provoca la discuţii, o „trăgea de limbă” în mod pervers – de exemplu, asupra situaţiei cu care era confruntată la serviciu – pentru ca apoi să decidă în mod „profesional” de ce boli psihice suferea în principal ea. Aceste denigrări venite din partea unei persoane atât de bine ancorată în sistem şi în structuri au avut un efect extrem de nociv asupra familiei sale, inclusiv a dr. ION D. VULCĂNESCU şi post-mortem, până în prezent (v. dosarul 14555/3/2004, cf. înscrisurilor anexate).

A mai arătat că deşi se laudă că a contribuit la ameliorarea stării de sănătate a unor persoane, totuşi atunci când soţul meu s-a îmbolnăvit din cauza situaţiilor extrem de stresante cu care se confruntau (ea fiind ameninţată cu darea afară din serviciu ceea ce, în situaţia în care soţul său nu era angajat în câmpul muncii însemna practic arestarea lor pentru huliganism), ei bine, aşa cum s-au petrecut faptele şi cum arată şi notele informative NUMAI că nu l-a ajutat prin metodele cu care se laudă că sunt oportune în astfel de situaţii, ci mai mult a profitat de aceste drame ale lor spre a face comentarii de ură la adresa soţului meu (v. Notele respective). Nici vorbă să îi fi atras atenţia că îl „toarnă”. Mai mult a arătat că atunci când soţul său a fost dus cu salvarea pentru o boală de inimă la Spitalul Gheorghe Marinescu, a fost direcţionat cazul său la secţia de neurologie, unde a fost lăsat să moară „în linişte”, fără să i se acorde primul ajutor. Holdevici Irina Alice lucra atunci la acest spital. E probabil o simplă coincidenţă, dar nu lipsită de semnificaţie.

După decembrie 1989 vizitele ei s-au îndesit, am fost victimele supravegherii ei constante, i-a cunoscut vecinii şi tot ceea ce făcea pentru intrarea în legalitate. Rezultatul a fost un DEZASTRU total, închizându-i-se toate oportunităţile. Şi, aşa cum a protestat prin diverse petiţii către forurile competente, se pare că a avut un monopol informativ la nivelul „structurilor” asupra cazului VULCĂNESCU, ea decizând destinul lor social.

Chiar şi după decesul soţului său din 1991, presiunea ei asupra sa a continuat în mod constant şi agresiv, astfel încât în 1998 a deschis o acţiune în instanţă. evident pierdută (s-a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a SRI, în toate gradele de jurisdicţie, spre a nu se cerceta fondul cauzei). A depus unele înscrisuri.

După ce s-a adoptat Legea 18771999 şi a aflat de notele pe care le-a dat la Securitate, a deschis o acţiune penală împotriva ei pentru insultă şi calomnie. Cu această ocazie a aflat că foştii ei şefi de la Securitate au fost „vărsaţi” la Ministerul de Interne pe posturi insignifiante, în timp ce ea era mereu avansată. Acţiunea a fost respinsă pe excepţia de tardivitate, instanţa motivând că faptele petrecându-se înainte de 1989, deci nu în termenul de 2 luni (!).

În prezent mai are o acţiune împotriva ei şi a altor părţi care au încercat să o declare „nebună”, situaţie ce derivă întocmai din aprecierile ei denigratoare la adresa sa în NOTELE INFORMATIVE date Securităţii, ceea ce a şi arătat în instanţe. A depus unele înscrisuri în acest sens.

De aceea, având în vedere cele prezentate mai sus, a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenţie formulată, să se dispună comunicarea ei părţilor din acest proces pe fond să fie admisă, întrucât şi-a demonstrat interesul legitim şi juridic, născut actual, personal şi direct, moral şi material.

Iar prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate calitatea de colaborator al Securităţii ca poliţie politică a pârâtei HOLDEVICI IRINA ALICE.

Şi-a întemeiat prezenta pe dispoziţiile art. 49-56 Cod procedură civilă, art. 482 şi 112 Cod 1 procedură civilă, art. 247 Cod procedură civilă şi pe dispoziţiile art. din O.G. În dovedirea cererii a înţeles să solicite instanţei încuviinţarea administrării următoarelor probe:

- înscrisuri, pe care led depun instanţei în 3 exemplare, certificate conform cu originalul;

A solicitat, de asemenea, să se dispună citarea pârâtei personal la interogatoriu.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de susţinerile părţilor şi dispoziţiilor legale incidente, respectiv dispoziţiile art. 2 lit.b din O.U.G. nr. 24/2998, Curtea reţine următoarele:

Prin cererea nr. P5185/9/17,11,2009 adresată C.N.S.A.S. de către cotidianul „Evenimentul Zilei” s-a solicitat verificarea sub aspectul constatării calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâta HOLDEVICI ALICE IRINA.

Din cuprinsul Notei de constatare nr. DI/I/913/29.93.2919 cât şi din înscrisurile ataşate acesteia se reţine că pârâta a fost recrutată la 29.06.1984 sub numele conspirativ „Horia” pentru urmărirea informativă a unor persoane care au făcut parte din mişcarea „meditaţia transcedentală”, semnând în acest scop şi un angajament.

Pentru îndeplinirea prevederilor art. 2 lit.b din Ordonanţă se cer îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

- Informaţiile furnizate Securităţii să se refere la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi să vizeze îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

- Informaţiile prevăzute la pct. 1 să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Din probatoriul administrat în cauză se constată că în perioada 1986-1989 pârâta a dat informaţii organelor de Securitate despre o funcţionară de la Ambasada Greciei, despre care a „sesizat unele aspecte negative, de exemplu afirmaţii despre aprovizionarea cu produse alimentare care lasă de dorit chiar şi la magazinul corpului diplomatic”.

Despre aceeaşi persoană a informat organele de Securitate referitor la afirmaţiile acesteia despre „salariile cadrelor cu pregătire superioară care sunt insuficiente”.

Despre aceeaşi persoană a semnalat deşi era cetăţean străin afirmaţii referitoare la populaţia României care se confruntă cu probleme în procurarea alimentelor, cu privire la investiţiile care se fac în ţară şi în sensul că nu se poate asigura bunăstarea populaţiei, exprimându-şi punctul de vedere critic la adresa regimului comunist din România.

În aceeaşi perioadă pârâta a informat organele de Securitate asupra faptului că opiniile funcţionarei respective de cetăţenie greacă devenită între timp consul al Ambasadei Elene a comentat în continuare despre situaţia economică dificilă a cetăţenilor români şi despre criza de produse alimentare.

Este de reţinut faptul că pârâta a semnat note informative a aceleiaşi persoane a cărei fiică era pacientă, având în vedere calitatea de psiholog a pârâtei, dând note informative la 9.12.1987, 25.12.1987, referitor la aspectele mai sus menţionate.

Din cuprinsul Notei de constatare se reţine că pârâta a semnalat organelor de Securitate opiniile politice ale altor cetăţeni străini care îi erau pacienţi şi mai ales a dat detalii de către un cetăţean din Guineea, iar ca urmare a materialelor informative, organele de Securitate au demarat procedura de verificare a acestuia, pârâta procedând la o verificare a persoanei respective pe care o trata în calitate de psihoterapeut, redând în nota informativă din 19.02.1988 evenimente importante din biografia acesteia, relatate în stare de hipnoză.

Relevante sunt şi notele informative referitoare la fostul lider al mişcării „Graiul Sângelui” din 12.11.1989 în care relatează că nu i s-a permis să-l vadă pe dr. Ion Vulcănescu.

De asemenea, cu privire la acesta din urmă a semnalat organelor de Securitate faptul că în casa dr. Vulcănescu se asculta postul „Europa Liberă”.

De importanţă sunt şi materialele furnizate în legătură cu membrii mişcării „Meditaţia transcedentală”, cu precădere aceasta dând note informative despre familia unui profesor stabilit lângă Frankfurt, relatând că acesta avea o atitudine critică faţă de situaţia economică din ţară, de probleme legate de nivelul de trai al populaţiei.

A primit, de asemenea, sarcini de încadrare informativă a unei persoane anchetată de Securitate despre care pârâta a relatat şi despre cercul de relaţii al acestuia al cărei soţ era crainic la postul „Europa Liberă”, cât şi despre membrii mişcării „Meditaţia transcedentală”.

Din documentele aferente Notei de constatare pe care se întemeiază cererea formulată de C.N.S.A.S. se reţin o serie de materiale olografe redactate de pârâtă în legătură cu comentariile anticomuniste ce au loc în anturajul unor persoane C.P. şi doamna B. care s-au confesat pârâtei că au fost chemate de un ofiţer de Securitate şi despre afirmaţiile acestora referitoare la înlăturarea „actualei conduceri din România”.

A dat, de asemenea, note informative la 8.10.1988 despre o profesoară universitară care i-a relatat acesteia despre colegii ei, cadre universitare, referitoare la faptul că „trăim într-un stat poliţienesc, dorinţa organelor de Securitate dorind ca fiecare cetăţean să devină informator”.

Totodată pârâta a relatat despre o salariată de la Ambasada Franţei care a afirmat, printre altele că „întreaga Securitate este mobilizată pentru apărarea şi paza preşedintelui, referiri la Congresul al XIV şi la faptul că Nicolae Ceauşescu ar fi primit chiar în ajunul Congresului un mesaj de la conducerea iugoslavă prin care era atenţionat că nu procedează corect menţinând o politică rigidă”.

Din datele dosarului se reţine că pârâta a fost recompensată pentru informaţiile furnizate de către organele de Securitate, fiind evident conţinutul anticomunist al materialelor furnizate de către aceasta, astfel încât rezultă îndeplinirea primei condiţii impuse de legiuitor în reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii prin furnizare de informaţii.

Se constată ca fiind îndeplinită şi cea de-a doua condiţie privind încălcarea unor drepturi şi libertăţi fundamentale prin furnizarea unor informaţii ce a fost evident făcută conştient deoarece asupra unor persoane la care s-a făcut referire în notele informative au fost luate măsuri de urmărire şi verificare.

A fost astfel încălcat dreptul la viaţă privată şi dreptul la opinie prevăzute de art. 17 din Pactul Internaţional cu Privire la Drepturile Civile şi Politice şi drepturi la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzute de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional.

În consecinţă, pentru considerentele expuse se apreciază acţiunea în constatare formulată de C.N.S.A.S. ca întemeiată având în vedere dispoziţiile art. 2 lit.b din O.U.G. nr. 24/2008.

Referitor la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA se apreciază de către instanţă ca o intervenţie în interesul reclamantului C.N.S.A.S., fiind incidente dispoziţiile art. 49 alin.1 şi următorul Cod procedură civilă.

Astfel, prin cererea de intervenţie formulată, intervenienta solicită în esenţă constatarea în temeiul art. 2 lit.b din ordonanţa referitoare la pârâtă în sensul de a se constata calitatea acesteia de colaborator al Securităţii.

Cererea de intervenţie este motivată de notele informative date de aceeaşi pârâtă faţă de familia intervenientei şi, mai ales, a soţului acesteia decedat, dr. Ion Vulcănescu care, în urma notelor informative date de pârâtă, a şi fost anchetat de organele de Securitate.

Notele informative despre intervenientă şi familia acesteia au fost date de pârâtă cu prilejul informaţiilor despre membrii mişcării „Meditaţia transcedentală” al cărei membru era şi acesta care avea calitatea şi de profesor de yoga.

Pentru considerentele expuse şi în raport de dispoziţiile art. 2 lit.b din O.U.G. nr. 24/2008 se va admite ca fiind fondată acţiunea în constatare formulată de C.N.S.A.S. şi a cererii de intervenţie formulată de VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:

 

Admite acţiunea formulată de reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, cu sediul în Bucureşti, str. Matei Basarab nr. 55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâta HOLDEVICI ALICE IRINA, cu domiciliul în Bucureşti.

Constată calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce o priveşte pe pârâtă.

Admite cererea de intervenţie formulată de intervenienta VULCĂNESCU RODICA-SMARANDA în interes propriu, domiciliată în Bucureşti.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14.11.2011.

 

Definitivă prin Decizia 4978 din 12 aprilie 2013 a ICCJ, SCAF în dosarul 165/2/2011.

 

*

 

Anexăm şi extrase din recursul formulat de Holdevici A.I. şi combaterea lui, precum şi câteva date despre relaţia acesteia cu SRI.

 

 

Extrase din

 

RECURSUL

 

promovat de Hodevici Alice-Irina în dos.civ.165/2/2011 la ICCJ, SCAF, prin avocat dar pe care şi-l asumă; ( cf. cu textul depus.în 2013).

“(..) subsemnata NU MAI AM CALITATEA CERUTA de art.3, lit y din OUG nr.24/2008(..)adică nu mai îndeplinesc nicio funcţie în cadrul Asociaţiei de Hipnoterapie şi Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală, la data începerii cercetării CNSAS (..)

Nu am negat şi nu neg existenţa unui angajament scris şi nici a unei părţi din notele semnate sub indicativul “Horia”. Contest aşa-zisele note referitoare la Frontul Salvării Naţionale despre care nu am cunoştinţă .(…)

Scopul legii este tocmai acela ca, persoanele identificate la art.3, litera y din lege, să nu mai poată ocupa funcţii publice, demnităţi, etc. Vă rog să constataţi că eu nu mai îndeplinesc nicio funcţie care să justifice acţiunea de cercetare, întrucât m-am pensionat începând cu decembrie 2009.

Dincolo de aparenţe nu am fost şi nu sunt decât un specialist de excepţie în profesia de psiholog. (s.. în text)

(…) am acceptat colaborarea, având grijă să nu furnizez informaţii mincinoase sau periculoase pentru cei în cauză.

Atunci le relatam soţilor Vulcănescu faptul că am fost din nou chemată la Miliţie şi le aduceam la cunoştinţa anumite împrejurări cum ar fi faptul că am fost nevoită să recunosc că Ion Vulcănescu asculta “Europa Liberă”, întrucât, alte persoane în casa acestora, informaseră deja autorităţile. (..)

Menţionez că Ion Vulcănescu a fost profesor de matematică la liceu şi nicidecum doctor, cel puţin după cunoştinţele mele, care am un doctorat şi am publicat numeroase studii de specialitate, apreciate în ţară şi în străinătate.

Urmărirea lui Ion Vulcănescu nu este consecinţă notelor subsemnatei, ci a faptului că acesta fusese deţinut politic, fiind condamnat în 1949, la 25 ani de închisoare “pentru uneltirea contra ordinii sociale”. Menţionez că eu m-am născut în 1949, deci n-am nicio legătură cu motivele care l-au dus în atenţia securităţii. (s.în text).(…)

Nu sunt reale afirmaţiile că aş fi cunoscut-o pe mama Rodicăi Vulcănescu şi nici că i-aş fi cunoscut vecinii, cu care n-am avut niciodată vreo discuţie. Este adevărat că mama mea a cunoscut-o accidental pe mama Rodicăi Vulcănescu. Eu nu am cunoscut-o niciodată pe defuncta sa mamă, care a murit din cauza unui cancer în anul 1977.

Eu am cunoscut familia Vulcănescu în anul 1970, la cursurile de Yoga. Nu am avut nicio legătură cu problemele de sănătate care au generat decesul lui Ion Vulcănescu. (…)

 

Situaţia de fapt şi de drept, cum a fost arătată în

ÎNTÂMPINAREA şi în NOTELE SCRISE,

depuse de intimata Vulcănescu R.R. pentru termenul din 12 aprilie 2013, în acelaşi dosar, 165/2/2011, în vederea respingerii recursului şi menţinerii sentinţei de la fondul cauzei (extrase)

 

Site-ul Colegiului Psihologilor din România s-a deblocat şi astfel au putut fi evidenţiate următoarele repere privitor la  Holdevici Alice-Irina, existente în registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică:

 

1) la codul personal 00023 sunt înscrise sub nr. CD 106, 107, 1432 şi 3361 (atestatele eliberate la 20.12.2005, 20.12.2005, 15.03.2006 şi, respectiv, 20.07.2006) apartenenţa la Comisiile următoare A) de Psihologie clinică şi psihoterapie, specialitatea “Psihoterapii scurte: psihoterapie cognitiv-comportamentală; hipnoză clinică şi terapie ericksoniană” (la CD 106); B) Psihologie clinică şi psihoterapie, specialitatea “clinică” (la nr. CD 107); C) Psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, specialitatea  “psihologie aplicată (la nr. CD 1432) şi, respectiv, D) Psihologie clinică şi psihoterapie, specialitatea “Consiliere Psihologică – cognitiv-comportamentală (la nr. CD 3361).

 

La toate aceste Comisii, treapta de specializare este “Principal”, regimul de exercitare a profesiei este de “Autonom”, taxa este plătită din 2005 până în 2012. Există şi adrese de e-mail.

 

Din condiţiile care trebuie îndeplinite la solicitarea atestatului de liberă practică se menţionează în mod expres  pentru apartenenţa la “Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională” că se pune în dosar declaraţia notarială pe proprie răspundere privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 20 şi 21 din L.213/2004 (interdicţii şi incompatibilităţi în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică).

 

La “Secţiunea 5 – interdicţii şi incompatibilităţi în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică”, la art.21 litera a) se menţionează că respectiva profesie este incompatibilă cu “desfăşurarea oricărei activităţi de natură a aduce atingere demnităţii profesionale”, iar la art.17 că respectivul trebuie “să se conformeze şi să respecte Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.”(…)

 

Iată ce prevede printre altele, Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică (…)

 

PRINCIPIUL RESPECTĂRII DREPTURILOR ŞI DEMNITĂŢII ORICĂREI PERSOANE

Psihologii vor avea permanent în atenţie faptul că orice persoană are dreptul să-i fie apreciată valoarea înnăscută de fiinţa umană (s.nd. RSV) şi această valoare nu este sporită sau diminuată de cultură, naţionalitate, etnie, culoare sau rasă, religie, sex sau orientare sexuală, statut marital, abilităţi fizice sau intelectuale, vârstă, statut socio-economic sau orice altă caracteristică personală, condiţie sau statut.

 

Aderarea la acest principiu presupune respectarea următoarelor reguli:

 

Art. I.2. Psihologii îşi desfăşoară activitatea, manifestând respect (s.ns. RSV) faţă de trăirile, experienţele, cunoştinţele, valorile, ideile, opiniile şi opţiunile celorlalţi.

Art. I.3. Psihologii nu se angajează public în prejudicierea imaginii celorlalţi şi nu vor manifesta inechitate pe criterii de cultură, naţionalitate, etnie, rasă, religie, sex, orientare sexuală şi nici nu se angajează în remarci sau comportamente ce aduc prejudicii demnităţii celorlalţi. (s.ns. RSV)

Art. I.4. Psihologii evită ori refuză (s.ns. RSV) să participe la activităţi şi practici ce nu respectă drepturile legale, civile, ori morale ale celorlalţi.”

 

*

 

Faţă de cele de mai sus şi dovezile existente în acest dosar rezultă că :

 

1.- Holdevici Alice-Irina are calitate procesuală în prezenta cauză, în conformitate cu dispoziţiile art.3, lit.y din OUG 24/2008;

2.-  Holdevici Alice-Irina a încălcat şi normele codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, a adus prejudicii demnităţii persoanelor – în speţă soţului meu şi mie.

 

Ne-a  provocat uriaşe daune morale şi materiale în calitate de informatoare a securităţii ca poliţie politică, aşa cum rezultă din documentele de la CNSAS. Sentimentele ei negative dovedite (chiar şi atunci când e chemată în judecată ) la adresa soţului meu şi a mea au putut fi exploatate  (şi au fost) şi postdecembrist după cum rezultă chiar din atitudinea din acest dosar. Caută să-i minimalizeze personalitatea soţului meu, decăzându-l din calitatea de doctor în matematici în aceea de profesor de liceu. Desigur un profesor de liceu dezlega mai greu Ecuaţia/Teorema lui Fermat, dezlegată de soţul meu înainte de ’89, dar însuşită absolut întocmai, cifră cu cifră şi literă cu literă, “graţie” unor lucrături ale “serviciilor”, de un matematician englez.

 

În 1971, psihologul american Philip Zimbardo a efectuat celebrul experiment de la universitatea Stanford, care a arătat că atunci când unii oameni au puteri totale, cum erau gardienii, asupra unor oameni aflaţi în imposibilitate de a se apăra, cum erau deţinuţii, limita de distrugere a primilor depăşeşte normele normale şi legale, transformându-se în “Efectul  Lucifer”.

 

Fiind un celebru experiment psihologic, este de presupus că şi Holdevici Alice Irina  îl cunoaşte. Ce arată  atitudinea ei împotriva lui Ion D. Vulcănescu şi a mea ? Pe mentorul ei în yoga, pe gloria căruia s-a ridicat turnându-l şi făcându-i rău, nu îl mai  recunoaşte postdecembrist, ci caută să-l denigreze în continuare. Este exclus ca un general SRI, chiar în rezervă, să nu poată afla că acesta era doctor în matematici, dacă s-ar fi interesat. Atitudinea ei împotriva mea, merge până la a-mi ataca şi familia, respectiv pe mama, chiar post-mortem. Toate acestea  arată că nu încercarea de a se ridica deasupra elementelor de dominaţie absolută, luciferică, a gardianului cu puteri depline asupra deţinutului, a constituit preocuparea ei de când a devenit “stăpână” pe destinele altora. Ni se spune că turna “cu plăcere”, că era “dotată” pentru munca informativă. Da, A SECURITĂŢII CA POLIŢIE POLITICĂ!

 

Cât priveşte faptul că nu recunoaşte Notele informative date despre Frontul Salvării Naţionale, aceasta arată oportunismul fără limite al informatoarei care, în cazul în care evenimentele din decembrie ’89 ar fi eşuat , ea era “acoperită”. Ceilalţi  erau de vină. Cât priveşte negarea că ar fi obţinut sub hipnoză informaţii de la studentul din Guineea (desigur contrar datelor din dosarele de urmărire), dar că l-a vindecat de bâlbâială, ele nu se contrazic. Putea să-l vindece de bâlbâială sub hipnoză, ocazie cu care  putea foarte bine să mai afle câte ceva.

 

Horia – portretul unui  informator  perfect, talentat în a turna pe toată lumea care avea ghinionul să-i iasă în cale. Este într-adevăr destul de impresionant că aproape toate persoanele întâlnite aveau deviaţii de comportament şi alte hibe psihice. Securitatea avea de unde să aleagă, în cazul în care i-ar fi “scăpat” cineva.

 

Faţă de toate cele arătate  şi în conformitate cu datele existente în dosarele de la CNSAS,

Vă rugăm să

RESPINGEŢI  RECURSUL

 

şi să menţineţi sentinţa de la fond.

Alte susţineri ale intimatei Vulcănescu R.S. în cauză.

 

II. A nu spune adevărul, nici măcar conform datelor existente în dosarele de la CNSAS este probabil o deformare profesională, motiv pentru care, societatea exasperată de minciunile şi obrăzniciile sfidătoare ale foştilor informatori securişti împotriva victimelor şi legalităţii, a instituit L.187/1999.

 

Astfel este o susţinere care contravine în mod grosolan datelor din dosar (şi din realitate) atunci când menţionează că a fost nevoită să recunoască “că Ion Vulcănescu asculta «Europa Liberă» întrucât alte persoane prezente în casa acestora, informaseră deja autorităţile”. Aşa cum am depus deja dovezi în acest sens, toţi cei care au fost prezenţi în casa noastră au fost chemaţi la securitate pentru a fi anchetaţi în legătură cu “delictul” respectiv, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă unul din ei ar fi informat autorităţile. Este incredibil cât de mult ignoră, contrazice şi deformează dovezile care arată că din proprie iniţiativă a turnat (cu o oarecare mândrie chiar), aşa cum menţionează şi ofiţerul superior (cf. dovezi) care nu mai notează şi faptul că alte persoane ar fi turnat în acelaşi mod despre evenimentul respectiv care l-a costat şi pe Ion Vulcănescu o anchetă la Securitate, pe care a suportat-o foarte greu, afectându-i starea de sănătate.

Deci est evident că acţiunile ei de delaţiune au provocat consecinţe profund negative.

 

De asemenea, tot un neadevăr este şi susţinerea că ne-ar fi adus la cunoştinţă “anumite împrejurări” atunci când era chemată la…Miliţie (!?). Holdevici Irina Alice a fost informatoare cu acte a securităţii şi nu a Miliţiei, iar invocarea mai blândului nume de “Miliţie” în loc de cel al monstruoasei “Securităţi” arată  încercarea ei profesionistă (de data asta ca psiholog) de a înduioşa şi de a-şi construi circumstanţe atenuante.

Cât priveşte redarea anumitor “elogieri” făcute de Ion Vulcănescu ele sunt conforme cu datele existente în memoriile pe care acesta le adresa conducerii de partid şi de stat, despre care şi „Horia” fusese informată personal de către el.

Doar că atunci când informatoarea „Horia” termină la fila 3 cu menţiunile ei “elogioase” asupra lui Ion Vulcănescu, există un paragraf în care toate resentimentele ei personale la adresa fostului ei mentor răbufnesc în toată  amplitudinea lor. Acest paragraf merită a fi redat: “Menţionez că Ion Vulcănescu a fost profesor de matematică la liceu şi nicidecum doctor, cel puţin după cunoştinţele mele, care am un doctorat şi am publicat numeroase studii de specialitate, apreciate în ţară şi străinătate”.

Vă depun alăturat dovada că Ion Vulcănescu a fost înscris la doctorat (pe care l-a susţinut la catedra lui Dimitrie Pompei), precum şi că foştii lui camarazi îl cunoşteau în această calitate.  Faptul că informatoarea Horia are merite în domeniul ştiinţific nu are nicio relevanţă în cauză, chiar dacă “dincolo de aparenţe” a fost şi este “un specialist de excepţie în profesia de psiholog” (v. în text, fila 2). Exhibarea meritelor ei profesionale în opoziţie cu cariera de matematician a lui Ion Vulcănescu, zdrobită în 1949, an în care ea se năştea (ca să vezi ce coincidenţă !), este făcută într-un stil  atât de triumfalist şi împotriva “duşmanului de clasă” încât ridică serioase semne de întrebare privind chiar profesionalismul, obiectivitatea pe care se presupune – conform legii de funcţionare – că ar trebui să le manifeste un lucrător al SRI, şi cu atât mai mult un general, fie el şi în rezervă, rezultând că de fapt a dorit ca prin notele ei informative Ion Vulcănescu să aibă de suferit, împreună cu familia lui.

 

Tot o răstălmăcire în stil propriu – adică acela de a nu recunoaşte adevărul  şi nici măcar cele scrie negru pe alb – o constituie paragraful referitor la mama mea. Nu există nicăieri consemnat că Horia ar fi cunoscut-o personal pe mama mea şi nici că ar fi tratat-o vreodată, cumva.  Iar dacă eu am afirmat că mama mea a “murit de inimă rea” de unde ştie atunci Horia – care nu a cunoscut-o şi nu a tratat-o – că a murit de cancer?

 

Cât priveşte consecinţele negative  pe care turnătoriile ei mizerabile le-au avut în viaţa şi cariera mea profesională, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, Horia nu binevoieşte a se apăra cumva.

Vă rog să le reţineţi în totalitate ca dovezi pentru constatarea calităţii de informator al securităţii comuniste, activitate care a adus grave prejudicii morale şi materiale, prin încălcarea drepturilor omului.

Deci este evident că acţiunile ei de delaţiune au provocat consecinţe profund negative asupra soţului meu şi a mea.

A susţine că notele informative scrise de delatoarea Horia “nu au avut un conţinut delator, mincinos; acestea nu au fost transmise de la miliţie (?! – din nou o pasare mincinoasă de responsabilităţi – n.ns. RSV) la securitate (care de fapt era cea care coordona urmărirea operativă a lui Vidu şi a familiei lui – n.ns. RSV) şi nu au avut nicio consecinţă negativă” este o contrazicere atât de flagrantă a adevărului încât orice speranţă că Horia ar putea reveni la sentimente omeneşti de regret sau jenă pentru răul făcut este spulberată.

În acest sens vă depun un articol scris de un coleg al ei, de profesie psiholog, care a sesizat specificul problemei.

Şi, de asemenea, prin această atitudine contrară oricărei etici, îndreptată împotriva unor cetăţeni oneşti şi patrioţi, apreciez că este pusă sub semnul întrebării însăşi calitatea ei de membru/ general ® SRI.

 

Faţă de toate cele expuse mai sus,  Vă rog să respingeţi recursul şi să menţineţi sentinţa de la fond.

În drept : art.299- 316 Cpc

 

Cu stimă,

 

Vulcănescu Rodica-Smaranda

*

 

Câteva date publice despre Holdevici I.A.

 

HOLDEVICI ALICE IRINA Membru fondator, Asociaţia Colegiului Consilierilor şi Psihoterapeuţilor din România, Asociaţia Română de Psihologie Transpersonală, Asociaţia de Hipnoterapie şi Psihoterapie Cognitiv Comportamentală şi Asociaţia Uniunea Vorbitorilor de Limbă Engleză – România. Colaborator în curs de soluţionare.

 

 

Membri formatori AHPCC

 

Holdevici Irina

Prof. Univ. Dr., psiholog principal psihologie clinica, psihoterapie cognitiv-comportamentala, psihoterapii scurte, hipnoza clinica si psihoterapie eriksoniana

 

 

Irina Holdevici
Irina Holdevici este profesor universitar de psihologie şi psihoterapie. A publicat peste 100 de studii şi peste 20 de cărţi de specialitate. Deţine specializări în psihoterapie, psihopatologie şi psihologia sportului. Este psihoterapeut formator în psihodiagnostic clinic şi psihoterapie şi preşedinte al Societăţii Romane de Sugestie şi Hipnoză, vicepreşedinte al Colegiului Naţional de Psihoterapie şi membru în Comitetul Director al Federaţiei Europene de Psihologie a Sportului.

Sursa: IDVulcanescu.ro